• vineri, 25 octombrie 2013

    miercuri, 23 octombrie 2013

    duminică, 20 octombrie 2013

    Sfantul Ierarh Nectarie din Eghina

    Sfantul Nectarie Taumaturgul, Marele Facator de Minuni al Ortodoxiei
         Este aproape singurul Sfant a carui infatisare o cunoastem " de la propria sa persoana ", infatisare in care i se oglindeste lumina launtrica. Vederea  duhovniceasca este cea care poate descoperi in persoana preasmeritului monah din Egina un mare Parinte al Bisericii, care este impodobit  cu harul savarsirii minunilor.
        La sfântul nostru Parinte nimeni nu poate afla numai o parte sau o invatatura unidimensionala, fiindca a fost o personalitate desavarsita si totala, o alcatuire universala la care participa toate aspectele Ortodoxiei, o intruchipare dumnezeiasca a tuturor virtutilor, un suflet cu multe camari, daruit cu prisosinta cu harurile Sfântului Duh, stralucind de cunoastere dumnezeiasca si de stiinta omeneasca.
         Sfântul Nectarie a fost de buna seama un carturar si un intelept ierarh, un teolog erudit si un dascal al Bisericii. Dumnezeu insa, daruindu-i harul tamaduirii, care aprinde mai ales evlavia poporului, a dorit ca el sa fie un sfânt popular potrivit cu vremea noastra, dar si un instrument al innoirii credintei secatuite din inimile multora. Dumnezeu a voit ca unora sa le dovedeasca prin el si prin semne exterioare ca exista, iar altora a voit sa le arate ca Sfântul este o lumina a Ortodoxiei, de vreme ce, cum am spus,  " inima acestui popor s-a invârtosat " si in loc sa-L caute in inimile lor pe Dumnezeu, traind in traditia duhovniceasca, ei " cer semne". Si in nesfarsita Sa iubire de oameni Dumnezeu le da "semne". Poporul va fi intotdeauna popor.
         Pe Sfantul Nectarie il durea suferinta semenilor si de aceea a cerut de la Domnul Harul tamaduirii. Vindecandu-i insa pe cei ce sufereau de boli fara leac, atat Dumnezeu cat si Sfântul nostru Parinte doreau de la dansii ca dupa tamaduire sa se caiasca si sa-si schimbe viata si sa urmeze voia lui Dumnezeu; acelasi lucru il cereau si de la cei ce aflau ca exista Dumnezeu si ca El ii iubeste pe oameni.Credem, cum am mai spus-o si inainte, ca in conditiile vietii morale si spirituale de astazi nenumaratele vindecari  ale unor boli incurabile sunt predica cea mai  eficienta in randul poporului nostru, care, find "tare de urechi",  "cere semne", pe care Dumnezeu i le da.
         Sfântul Nectarie nu este doar un sfânt facator de minuni. Nu este doar un doctor fara de arginti. Este si un dascal al celor care vor sa fie izbaviti de necazuri. Este un dascal al rugaciunii, un frate mai mare care vrea sa mergem pe drumul batatorit pe care au mers si altii inaintea noastra. Si au ajuns la lumina...
         Sfântul Nectarie a ramas in inimile crestinilor ca unul dintre marii eroi care au dus crucea suferintei. Prigonit ca episcop de catre alti slujitori ai altarului, el a ramas cu aceeasi inima tânara, cu aceeasi inima plina de nadejde in Dumnezeu: suferintele nu l-au ocolit pâna la sfârsitul vietii. Insa, cu rabdare le-a biruit pe toate. Si mucenicia nesângeroasa a suferintei l-a transformat intr-un stâlp al Bisericii, l-a transformat intr-un prieten si intr-un ajutor al tuturor credinciosilor care poartà crucea suferintei.
       Fie ca rugaciunile preablandului nostru Parinte, marele Sfant facator de minuni al Eginei, Nectarie, sa acopere Biserica, poporul nostru si toata lumea. Amin.

    Sfantul Nectarie          Acest sfânt, unul dintre cei mai noi sfinti canonizaţi de Biserica Greciei în acest secol, s-a născut la 1 octombrie 1846, în Silivria, un orăşel situat în provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul mării Marmara. Părinţii săi au fost oameni săraci, dar foarte evlaviosi. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educaţie creştinească. După primii ani de şcoală, Anastasie este trimis să înveţe carte la Constantinopol, unde studiază teologia şi scrierile Sfintilor Parinti. Aici, sufletul său incepe să-L descopere pe Hristos prin rugăciune, prin citirea cărţilor sfinte şi prin cugetarea la cele dumnezeieşti.
           La vârsta de douăzeci de ani, povăţuit de Duhul Sfant, tânărul Anastasie se stabileşte în insula Hios, unde predă religia la o şcoală. Apoi, fiind chemat de Hristos, intră în nevoinţa monahală în vestita chinovie numită "Noua Mânăstire" (Nea Moni), primind tunderea în monahism la 7 noiembrie 1876, sub numele de Lazar. După câteva luni, pe 15 ianuarie 1877, este hirotonit diacon de către mitropolitul de Hios, Grigorie, ocazie cu care primeşte numele Nectarie, pe care avea să-l poarte toată viaţa.
           Următorii trei ani, ierodiaconul Nectarie îi petrece la Atena cu scopul de a-şi completa studiile preuniversitare. În toamna anului 1881 se întoarce la mănăstire după ce absolvă liceul cu calificative excepţionale.
           În 1882, părintele Nectarie îşi va începe studiile la Facultatea de Teologie din Atena, după ce, între timp, la recomandarea lui Ioan Horemis, prietenul său, va fi intrat în legătură cu patriarhul de Alexandria, Sofronie, şi va fi acceptat de către acesta în cadrul patriarhiei.
           După ce-şi termină studiile teologice, în anul 1886, părintele Nectarie se întoarce la Alexandria, unde este hirotonit preot iar după câteva luni este ridicat la treapta de arhimandrit şi trimis la Cairo, în calitate de consilier patriarhal. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotoneşte mitropolit onorific de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia Superioară. Mai mulţi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca responsabil cu problemele patriarhiei pentru oraşul Cairo şi predicator la biserica Sfantul Nicolae din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor şi povăţuitor de suflete, fiind dăruit de Dumnezeu cu multă rabdare, smerenie şi blândeţe. De aceea, era mult căutat de credincioşi şi iubit de toţi.
           Văzând diavolul că nu-l poate birui cu mândria şi iubirea de sine, a încercat să-l lovească pe fericitul ierarh Nectarie cu o altă armă, tot aşa de periculoasă, adică cu invidia celorlalţi ierarhi şi slujitori ai Patriarhiei Alexandriei, aceştia vorbindu-l de rău către patriarh, cum că doreşte să-i ia locul. Acest lucru a făcut ca, la 3 mai 1890, în urma unei ordonanţe date de patriarhul Sofronie, să fie eliberat din cinstea arhierească în care se afla, permiţându-i-se să slujească mai departe în biserica Sfântul Nicolae. După mai puţin de două luni însă, la 11 iunie 1890, părintele Nectarie primeşte de la patriarh o scrisoare prin care i se cere să părăsească Egiptul. Cerându-şi iertare de la toţi, cu toate că nu greşise nimănui cu nimic, dovedind o adâncă smerenie, sfântul se supuse, dând slavă lui Dumnezeu, căci şi cu dânsul s-a împlinit cuvântul lui Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, Care zice: „Fericiţi veţi fi, când vă vor ocărî şi vă vor prigoni, şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea” (Matei 5,11). S-a retras la Atena în luna august a anului 1890, sărac, defăimat de ai săi şi nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu şi în rugăciunile Maicii Domnului.
            Aici a fost câţiva ani predicator, profesor şi director al unei şcoli teologice pentru preoţi, până în anul 1894, reuşind să formeze duhovniceşte mulţi tineri iubitori de Hristos, pe care îi hrănea din cuvintele Sfintei Evanghelii şi cu scrierile Sfintilor Parinti. Apoi făcea slujbe misionare în parohiile din jurul Atenei.
             În taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie era un adevărat isihast şi un mare lucrător al rugaciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie, blândeţe şi îndelungă răbdare. Cu aceste arme el biruia neîncetat pe diavoli, creştea duhovniceşte pe cei din jurul său şi avea întotdeauna pace si bucurie în Hristos, nebăgând în seamă defăimarea şi osândirea celor din jurul său.
             Dorind la bătrâneţe să se retragă la mai multă linişte, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul multor credincioşi si ucenici, o frumoasă manastire de călugăriţe, în insula Eghina, din apropierea Atenei, rânduind aici viaţă desăvârşită de obşte, după tradiţia Sfinţilor Părinţi. Apoi se retrage definitiv în această mănăstire şi duce o viaţă înaltă de smerenie şi slujire, de dăruire totală şi rugăciune neadormită, arzând cu duhul pentru Hristos, Mântuitorul lumii şi pentru toţi care veneau şi îi cereau binecuvântare, rugăciune şi cuvânt de folos sufletesc. Aici l-a avut ucenic şi pe Sfântul Cuvios Sava cel Nou (1862–1948), mare ascet al secolului XX, care a pustnicit o vreme in pustiul Hozeva, Palestina. După adormirea Sfântului Nectarie, s-a retras în insula Kalymnos, unde a şi adormit întru Domnul.
             Pentru viaţa sa înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfant. Pentru aceasta mulţi bolnavi şi săraci alergau la biserica mânăstirii din Eghina şi cereau ajutorul lui. Mai ales după primul Război Mondial, numeroşi săraci şi bolnavi, lipsiţi de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor ce se nevoiau în mânăstirea sa să împartă la cei lipsiţi orice fel de alimente şi să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea şi pe unii şi pe alţii. Dar şi cei bolnavi se vindecau cu rugaciunile fericitului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.
             Într-o vară, fiind mare secetă în insula Eghina, cu rugăciunile Sfântului Nectarie, a venit ploaie din belsug şi au rodit ţarinile, încât toţi s-au îndestulat de hrană. De aceea, toţi - mireni şi calugari, săraci şi bogaţi - cinsteau pe Sfântul Nectarie, ca pe un păstor şi vas ales al Duhului Sfânt şi urmau întru toate cuvântul lui. Astfel, el era totul pentru toţi, căci putea toate prin Hristos, Care locuia în el. Apoi era foarte smerit si blând şi nu căuta cinste de la nimeni. Iar în timpul liber lucra la grădina mânăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă, încât toţi se foloseau de tăcerea şi smerenia lui. Pe lângă multele sale ocupaţii duhovniceşti, Sfântul Nectarie a scris şi a redactat mai multe scrieri teologice de morală şi de istorie a Bisericii, intrând astfel în traditia Sfinţilor Părinţi din patria sa, împotriva influenţelor occidentale care asaltau ţările ortodoxe.
            Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra Sfântului Nectarie numeroase ispite, căutând să-l biruiască. Astfel, numeroşi slujitori şi ierarhi ai Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra fericitului, făcându-i multe ispite. Dar Dumnezeu îl izbăvea din toate necazurile.
            Trăind ca un înger în trup şi iubind neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia, postul şi milostenia, Sfântul Nectarie trăgea pe mulţi la Hristos, revărsând în jurul lui, pacea, bucuria şi lumina cea necreată a Duhului Sfânt, prin care mângâia şi odihnea pe toţi care veneau la chilia lui. Din această cauză, diavolul, nerăbdând nevoinţa lui, până la sfârşitul vieţii sale a ridicat împotriva Sfântului multe calomnii şi vorbe rele din partea multor clerici şi ierarhi greci, care, din cauza invidiei, îl cleveteau şi îl acuzau atât pe el, cât şi mânăstirea lui. Dar fericitul Nectarie le răbda pe toate, în numele lui Hristos, Care locuia în inima sa.
             Simţindu-şi sfârşitul aproape, pe când făcea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina, Sfântul Nectarie a descoperit ucenicilor săi că în curând va pleca la Hristos. Apoi, îmbolnăvindu-se, a fost dus la un spital din Atena. El răbda cu tărie toată boala şi ispita, aşteptând cu bucurie ceasul ieşirii sale din această viaţa.
              După aproape două luni de suferinţă, Sfântul Nectarie şi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, la 8 noiembrie 1920, izbăvindu-se de toate ispitele acestei vieţi, pentru care s-a învrednicit să se numere în ceata Sfintilor lui Dumnezeu. Ucenicii săi, după ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, după rânduială, în biserica zidită de el, făcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinţă la ajutorul lui.
            Viata dumnezeiescului Parinte a fost sfânta, iar purtarea sa desavarsita. Dupa ce toata aceasta viata "si-a petrecut-o in binefaceri", a urcat pe cele mai inalte trepte ale scarii virtutilor, a murit "pentru lume", a trait in Iisus Hristos, s-a facut salas al Duhului Sfânt, barbat indumnezeit si asemenea lui Dumnezeu, ajungand la dumnezeire, a dobandit nemurirea inca din aceasta lume, de unde a purces spre viata cea vesnica si fara sfârsit, pururea fericita si intocmai cu cea a lui Dumnezeu.
             Lucrarea taumaturgica a Parintelui continua fara incetare dincolo de mormant: multi marturiseau ca ii tamaduise de boli cu neputinta de vindecat, in timp ce altii dadeau marturie ca sfantul alungase dintr-insii demoni puternici ce-i chinuisera ani de-a rândul si care sub puterea lui ieseau cu strigate inspaimantatoare. Multi credinciosi veneau din cele mai indepartate tinuturi ale Greciei sau din tari straine ca sa se inchine mormantului sau din Egina, care li se aratase si care-i vindeca de boli de nevindecat. Despre Sfântul Nectarie ca facator de minuni si tamaduitor auzisera foarte multi credinciosi; acestui lucru s-a datorat hotararea Bisericii de a-i recunoaste si oficial sfintenia, recunoscuta mai intâi de cei multi.
            Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg şi nestricat, răspândind multă mireasmă. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvântare. Iar în anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaştele sale, l-au declarat sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie, devenind astfel cel mai venerat Sfânt din această binecuvântată ţară ortodoxă. Zilnic credincioşii se închină la moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său, făcând din mânăstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toată Grecia.
               Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

    vineri, 18 octombrie 2013

    VIAŢA SFANTULUI DUMITRU IZVORATORUL DE MIR

    Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.
    Deci, Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos.
    Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cinstea venirii sale.
    Si se bucura imparatul, mai ales, vazand pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, inalt, puternic si infricosator la chip, ca se lupta cu cei viteji si-i ucidca, aruncandu-i in sulite. Deci, era acolo un tanar crestin, anume Nestor, cunoscut Sfantului Dimitrie. Accsta, vazand pe Lie ucigand fara crutare pe oameni, mai cu seama pe crestini, s-a aprins de ravna. Si vrand sa se lupte cu Lie a alergat la Sfantul, in temnita, cerand de la dansul rugaciuni si binecuvantare ca sa-l poata birui pe acel ucigas de oameni. Si, insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul i-a zis: "Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!"
    Deci, intrand in lupta cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!" Si indata, trantandu-l jos pe Lie, l-a omorat. Si s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Afland insa ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat pe Nestor sa se lupte cu Lie, imparatul a trimis ostasi, poruncindu-le sa-l strapunga cu sulitele pe Sfantul, in temnita, ca a fost pricina mortii lui Lie. Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezcu. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. Tot atunci, din porunca imparatului, s-a taiat capul si Sfantului Nestor.
    Din viata Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de mir, pe care-l sarbatorim astazi, cateva episoade ne-au atras atentia in mod deosebit.
    Astfel, stim ca Sfantul Dimitrie a avut parinti foarte bogati, cu functii foarte inalte intr-un oras important al Imperiului roman de atunci. Parintii sai erau crestini in ascuns, ferindu-se de prigoanele foarte mari organizate impotriva crestinilor. Dupa moartea parintilor sai, Dimitrie le mosteneste nu numai o foarte mare avere, ci si functiile inalte de conducere militara a bogatului oras (fiind antipatul Tesalonicului). Dar la investirea sa in functie, facuta de insusi imparatul vremii, vom vedea ce a mostenit, de fapt, sfantul nostru cu adevarat de la parintii sai…
    Resize of dddd
    Imparatul Maximian il investeste asadar si ii si porunceste:
    Păzeşte patria ta şi s-o cureţi de necuraţii creştini, ucigîndu-i pe toţi cei care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit“.
    Ce face insa Dimitrie?
    Luînd de la împărat dregătoria, a mers la Solun, unde a fost primit cu mare cinste de cetăţeni şi îndată a început a mărturisi înaintea tuturor numele lui Iisus Hristos, pe care îl preamărea, precum şi a învăţa pe toţi credinţa. El a devenit pentru tesaloniceni un alt Apostol Pavel, aducîndu-i pe ei la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu şi dezrădăcinînd închinarea la idoli. Apoi, nu după multă vreme s-a făcut cunoscut împăratului Maximian că Dimitrie, antipatul, este creştin şi pe mulţi îi aducea la credinţa sa, lucru pe care auzindu-l împăratul, s-a mîniat foarte tare“.
    09S-ar cuveni sa ne fie noua tuturor spre invatatura aceasta “obedienta” care contrazice existential dictonul cazon: “ordinul se executa nu se discutaIntr-adevar, Sf. Dimitrie nu a discutat, a executat…. Insaa executat intocmai contrariul!I s-a spus sa prigoneasca crestinii, el a prigonit idolii acelui veac. I se spune sa starpeasca credinta intru Hristos, el o preamareste si o raspandeste.
    Sa auzim aceasta noi, care avem in fata atatea exemple de executare oarba a unor ordine criminale. Sa ne aducem aminte ca monstri ca Hitler sau Stalin nu au ucis cu mainile lor milioane de oameni, ci au avut instrumente si perpetuatori ai nebuniei lor ucigase, au avut oameni care in zilele lor erau oameni de bine, de baza ai societatii, care nu faceau altceva decat… sa execute un ordin venit de sus. Sa ne aducem aminte si de soldatul Malhus, care, desi tamaduit minunat de Insusi Mantuitorul Iisus Hristos, nu a pregetat sa Il loveasca cu sete pe Acesta, executand orbeste ordinul superiorilor sai, nimeni altii decat fariseii.
    Din aceasta intelegem ca Puterea nu este ceva care exista pur si simplu intr-un spatiu diferit si separat total de noiEa nu poate functiona decat daca are complicitatea noastra, sau sprijinul nostru direct sau implicit. Asa si cu puterea criminala. Ea nu se poate exercita decat daca gaseste “sol” fertil pentru semintele otravitoare ale sale.Decat daca gaseste complici si perpetuatori. Sunt atatia care s-au eschivat de responsabilitateacomplicitatii la nedreptati sau crime, justificandu-se “cu nevinovatie”: Nu am putut sa fac altceva, acesta a fost ordinul… Nu mi-am facut altceva decat datoria fata de superiori, fata de tara, pana la urma“. Parintele Nicolae Steinhardt spunea concesiv, ca, in astfel de cazuri, pentru oamenii lumesti si necredinciosi, daca nu se poate evita ordinul, atunci macar sa nu se depuna zel in executarea lui. Insa de cele mai multe ori ordinul se executa, si inca cu mare placere. Placerea demonica pe care ti-o da puterea exercitata asupra celuilalt.
    04Dar pentru cel credincios ordinul nu poate prima inainteaconstiinteicare ne va fi “paras” aspru la Judecata… Pentru crestin raspunsul este jertfa, nobletea, asumarea riscului si infruntarea suferintei ori a mortii. Crestinul trebuie sa stie sa spuna NU ademenirilor spre ucidere, spre tradare sau nedreptate ale oricarui stapanitor – mai mare sau mai mic – stiind ca, desi se poate “spala pe maini” prin indreptatiri omenesti, nicio apa nu-l poate spala (afara de cea a lacrimilor de pocainta, daca va mai primi timp pentru ele) de petele de sange pe care le lasa pe constiinta raul savarsit aproapelui sau.
    Sfantul Dimitrie, asadar, a raspandit credinta in Hristos in Tesalonic, aratand ca nu functiile foarte inalte, nici averea sa mare, nici bogatia orasului sau cinstea imparatului celui mai puternic al lumii de atunci nu erau mostenirea primita de la parintii sai. Nu, mostenirea de pret pe care sfantul a primit-o au fost o credinta si cele doua icoane, cu Iisus si cu Maica Sa.

    ACATISTUL SFANTULUI MARE MUCENIC DIMITRIE, IZVORATORUL DE MIR ( 26 OCTOMBRIE )

    Rugaciunile incepatoare :


    In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
    Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
    Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
    Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
    Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
    Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
    Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
    Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
    Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
    Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
    Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
    Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
    Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
    Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.


    Condacele si Icoasele

    Condacul 1 :

    Invatatorului dreptslavitoarei credinte celei intru Hristos, surpatorului si rusinatorului paganatatii, Izvoratorului de mir, Marelui Mucenic Dimitrie, ostasul cel adevarat al lui Hristos, care s-a aratat Bisericii ca un soare si mare aparator credinciosilor, toti acum cantari de multumire si laude din suflet cu dorire aducandu-i sa-i cantam : bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

    Icosul 1 :

    Credinta adevarata invatand-o, Mucenice Dimitrie, de la parintii tai, ai vietuit pe pamant prin darul lui Dumnezeu ca un inger, luminat marturisind si invatand pe toti apoi cu milostenie, cu neincetate rugaciuni si cu chinuri. Pentru care noi aducem tie aceste cantari de lauda :

    Bucura-te, ca tu ca un inger pe pamant ai vietuit;
    Bucura-te, ca luminat pe Hristos ai marturisit;
    Bucura-te, ca din parinti binecredinciosi ai rasarit;
    Bucura-te, ca dreapta credinta pana la sfarsit o ai pazit;
    Bucura-te, ca prin postire si rugaciuni necontenite, ingerilor te-ai asemanat;
    Bucura-te, ca prin faceri de bine si lacrimi, pe demoni i-ai infricosat;
    Bucura-te, nemuritoare odrasla a cetatii Tesalonicului;
    Bucura-te, reazem neclintit al Iliricului;
    Bucura-te, saditorule al crestinatatii;
    Bucura-te, dezradacinatorule al paganatatii;
    Bucura-te, ca intru primejdii lumii esti mare aparator;
    Bucura-te, ca celor ce cu credinta nazuiesc la tine le esti gata folositor;
    Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

    Condacul 2 :

    Auzind imparatul Maxminian ca parintele tau, mucenice al lui Hristos, a murit si socotind a te trage pe tine la un gand cu el, ti-a dat dregatoria de proconsul, iar tu de ai si primit, insa cu intelepciunea cea data tie de sus, pricepand maiestriile lui ai ramas cu darul lui Dumnezeu neprins de dansele, cantand : Aliluia !

    Icosul 2 :

    Mucenice de trei ori fericite, n-ai voit a te supune poruncii imparatului de a ucide pe toti cei ce cheama numele lui Iisus, cel rastignit, ci mai vartos luminat L-ai marturisit pe El. Si ca alt Pavel pe toti ai invatat sfanta credinta, iar multa inchinare la idoli, cea fara de Dumnezeu, o ai dezradacinat. Pentru aceea vrednic esti a auzi de la noi acestea:

    Bucura-te, ca afara de Dumnezeu, n-ai ales mai mult;
    Bucura-te, ca vointei imparatului nu te-ai supus;
    Bucura-te, ca pe Dumnezeu cel adevarat L-ai marturisit luminat;
    Bucura-te, ca trupul tau vitejeste nu l-ai crutat;
    Bucura-te, ca tu credinta cea in Iisus Hristos o ai marturisit;
    Bucura-te, ca pe vrajmasii Crucii i-ai biruit;
    Bucura-te, ca locuitorilor Tesalonicului alt Pavel te-ai aratat;
    Bucura-te, ca pe ei credinta cea in Hristos i-ai invatat;
    Bucura-te, ca cinstea tiranului imparat o ai batjocorit;
    Bucura-te, ca de sfaturile lui te-ai lepadat;
    Bucura-te, ca de darurile lui te-ai ingretosat;
    Bucura-te, ca plata pentru dreapta credinta de sus ai luat;
    Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

    Condacul 3 :

    Plin fiind de darul lui Dumnezeu, Mucenice Dimitrie, care te lumina si te inteleptea prin fapte bune, ca pe o scara mergand din putere in putere, viteaz ostas te-ai aratat al cerescului Imparat, Iisus. Netemandu-te de neputinciosul imparat pamantesc, Imparatului Hristos cu mare glas ai cantat : Aliluia !

    Icosul 3 :

    Ravnind, ai ravnit pentru dreapta credinta a lui Hristos, pe care o aveai pururea in inima ta, rabdatorule de chinuri; mai inainte de a veni Maximian in Tesalonic, ai incredintat averea ta slugii tale Lupu, ca sa o imparta la saraci, iar tu, sfinte, prin rugaciuni si post, te-ai gatit spre nevointa, stand cu indrazneata cugetare; pentru aceea iti zicem:

    Bucura-te, ca momirea imparatului intru nimic o ai socotit;
    Bucura-te, ca ai marturisit luminat tuturor un Dumnezeu in Sfanta Treime;
    Bucura-te, ca de credinta parintilor tai tare te-ai tinut;
    Bucura-te, ca n-ai ingaduit a se huli credinta cea dreapta;
    Bucura-te, ca buna pilda cetatenilor Tesalonicului te-ai facut;
    Bucura-te, ca negutatoria sufletului bine o ai chibzuit;
    Bucura-te, ca adevarata credinta o ai inaltat;
    Bucura-te, ca nedumnezeirea de tot o ai nimicit;
    Bucura-te, ca bogatia ta intru nimic o ai socotit;
    Bucura-te, ca toata averea la saraci o ai impartit;
    Bucura-te, folositor si ajutator de obste;
    Bucura-te, aparatorule cu deosebita trebuinta pentru mine;
    Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

    Condacul 4 :

    Fiind instiintat imparatul de credinta ta, viteazule marturisitor, a venitian Tesalonic, inaintea caruia stand, cu indrazneala ai marturisit pe Hristos, Dumnezeu adevarat, iar multimea de zei cea paganeasea o ai ocarat; de care el foarte maniindu-se, a poruncit sa te inchida in temnita, unde intrand tu, cuvios suflet ai cantat lui Dumnezeu : Aliluia !

    Icosul 4 :

    Foc arzator avand in sufletul tau, fericite Mucenice Dimitrie, pentru dragostea Celui dorit al tau, intru nimic socotind chinuriie, intarit de darul Lui, vesel ai intrat in temnita, sezand ca intru o camara luminoasa, rugandu-te si cantand psalmi; pentru care de la noi auzi acestea :

    Bucura-te, ca ai fost imputernicit cu darul lui Hristos;
    Bucura-te, ca pe vrajmasi, cu rabdare i-ai biruit;
    Bucura-te, ca pentru Hristos in temnita ai fost dat;
    Bucura-te, ca pe diavolul l-ai infiorat;
    Bucura-te, ca temnita tie camara luminoasa s-a aratat;
    Bucura-te, ca in ea, cu cantari si doxologii pe Dumnezeu ai laudat;
    Bucura-te, ca, ingradindu-te cu semnul crucii, pe scorpie ai calcat;
    Bucura-te, ca ea, calcata fiind, nevatamat ai ramas;
    Bucura-te, ca ai urat dregatoria pamanteasca de proconsul;
    Bucura-te, ca cereasca ostasie ai indragit;
    Bucura-te, ca parintilor tai prin rugaciuni ai fost dat;
    Bucura-te, ca toata cetatea s-a bucurat de nasterea ta;
    Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

    Condacul 5 :

    Paganul imparat, indeletnicindu-se cu jocuri in arene, multi din crestini erau ucisi de catre un om, puternic luptator, anume Lie, din neamul vandalilor; aceasta faradelege nesuferind-o crestinul Nestor tanarul, aprins de ravna a alergat la tine in temnita, spunandu-ti si cerand binecuvantare si rugaciuni ca sa-l poata birui; iar tu, Sfinte Mucenice, nadejde avand in Cel ce te intarea pe tine, insemnandu-l cu semnul Crucii, i-ai zis : du-te, ca pe Lie vei birui si pentru Hristos vei marturisi, cantand dimpreuna : Aliluia !

    Icosul 5 :

    Tanarul Nestor, nadejde in Dumnezeu avand prin tine, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, indata alergand la acea priveliste, cu mare glas a strigat : o Lie, vino sa ne luptam si amandoi; iar imparatul vazandu-l tinerel si frumos, chemandu-l la sine i-a zis : nu vezi pe cati a omorat Lie ?, momindu-l cu fagaduinta de a-l trage la un gand cu dansul. Iar el nevrand a strigat : Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi. Si indata s-a apucat cu Lie la lupta, si aruncandu-l in sulitele cele ascutite, l-a dat la amara moarte, si asa s-a plinit proorocia ta, sfinte; pentru care te intampinam cu aceste laude :

    Bucura-te, ca mandria lui Lie ai surpat;
    Bucura-te, ca pe Nestor cu Lie a se lupta l-ai indemnat;
    Bucura-te, ca prin semnul Crucii ai zis ca-l va birui;
    Bucura-te, ca la amara moarte l-ai dat;
    Bucura-te, ca tanarul Nestor, reazem tare in Hristos si in ale tale rugaciuni a avut;
    Bucura-te, ca de nadejdea sa n-a fost lipsit;
    Bucura-te, ca proorocia ta, sfinte, s-a plinit;
    Bucura-te, ca si Nestor pe Hristos a marturisit;
    Bucura-te, ca el la momirile imparatului nu s-a supus;
    Bucura-te, ca si lui cununa frumoasa la ceruri i-ai arvunit;
    Bucura-te, ca din porunca imparatului, de Marcian capul i s-a taiat;
    Bucura-te, ca sufletul lui la ceruri cu mucenicii s-a numarat;
    Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

    Condacul 6 :

    Fiind instiintat nebunul imparat, cum ca tu, Mucenice Dimitrie, ai fost pricinuitor pierzarii lui Lie, s-a mahnit foarte, mai mult decat ar fi cazut din imparatia sa, si indata a poruncit ostasilor, ca asemenea cu sulitele sa fii strapuns; iar tu, vrednicule de lauda, asteptai cugetand la bunatatile ce aveai a le dobandi si cantand lui Dumnezeu : Aliluia !

    Icosul 6 :

    Sezand tu in temnita, viteazule mucenice, a cautat spre tine Domnul de sus, cercetandu-te prin ingerul Lui care ti s-a aratat ca o preafrumoasa cununa din rai intru lumina mare, pe care punand-o pe capul tau, ti-a zis : pace tie, patimitorule al lui Hristos, Dimitrie; imbarbateaza-te, intareste-te si biruieste pe vrajmasii tai; iar tu sfinte, ai raspuns; ma bucur intru Domnul si ma veselesc intru Dumnezeu, Mantuitorul meu; aprins de dragostea Lui, doreai a-ti varsa pentru Dansul sangele tau, pentru care noi te laudam asa :

    Bucura-te, ca sezand tu in temnita vesel te-ai aratat;
    Bucura-te, ca Hristos din ceruri spre tine a cautat;
    Bucura-te, ca cercetare de la El prin ingeri ai primit;
    Bucura-te, caci cu frumoasa cununa din rai intru lumina mare la tine a venit;
    Bucura-te, ca vederea ingerului mult te-a bucurat;
    Bucura-te, ca el capul cu cununa ti-a incununat;
    Bucura-te, ca primind cununa, din inima ai multumit;
    Bucura-te, ca pe vrajmasul foarte mult l-ai scarbit;
    Bucura-te, ca pace, imbarbatare si intarire, prin inger ai luat;
    Bucura-te, ca prin rabdare intemeietor dreptei credinte te-ai aratat;
    Bucura-te, ca intru dansul bucurandu-te te-ai veselit;
    Bucura-te, ca pentru Dansul sangele a-ti varsa ai dorit;
    Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

    Condacul 7 :

    Incepand a se lumina de ziua, au intrat ostasii in temnita la tine, mare mucenice, aflandu-te stand vesel la rugaciune, si andata a inceput a te strapunge cu sulitele; iar tu, nevoitorule, cu suflet viteaz ai ridicat mana dreapta, impungandu-te intaia sulita in coasta, inchipuind astfel patima lui Hristos, Domnul tau, Cel cu sulita impuns; in mainile Lui ti-ai dat sfantul tau suflet, cantand : Aliluia !

    Icosul 7 :

    Cumplit si fara crutare, ostasii au strapuns trupul tau, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, mare mucenic, incat pamantul s-a rosit cu sangele tau, facandu-te priveliste ingeriior si oamenilor; iar tu, rugandu-te din adancul inimii, ai ramas pana la sfarsit cu multumire rabdand si neclintit din dreapta credinta; pentru care primeste de la noi acestea :

    Bucura-te, ca intrand ostasii in temnita, vesel te-au aflat stand la rugaciune;
    Bucura-te, ca indata au inceput cu sulitele a te strapunge;
    Bucura-te, caci cu suflet viteaz mana dreapta ai ridicat;
    Bucura-te, ca intaia sulita coasta ta a strapuns;
    Bucura-te, ca patima lui Hristos, Domnul tau, ai inchipuit;
    Bucura-te, ca impungere in coasta ca si El ai primit;
    Bucura-te, ca pamantul cu sangele tau s-a rosit;
    Bucura-te, ca priveliste ingerilor si oamenilor te-ai facut;
    Bucura-te, ca sulitele vesel le-ai rabdat;
    Bucura-te, ca prin ele sufletul tau in mainile lui Dumnezeu l-ai dat;
    Bucura-te, ca tare ca un diamant te-ai aratat;
    Bucura-te, ca pana la sfarsit, multumind din adancul inimii, te-ai rugat;
    Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

    Condacul 8 :

    Mucenice de trei ori fericite, dandu-ti sfantul suflet in mainile Domnului tau, Caruia cu credinta ai slujit, s-a dus sa petreaca in locasurile cele ceresti impreuna cu cetele mucenicilor; trupul tau aruncat fara de cinste zacea la pamant, iar oarecare din credinciosi noaptea mergand l-au luat si l-au ingropat, cantand toti lui Dumnezeu : Aliluia !

    Icosul 8 :

    Dupa ingroparea ta, credincioasa sluga ta Lupu, spre semnul dragostei luand haina si inelul muiate in sangele tau, sfinte, multe feluri de boli prin ele se tamaduiau si duhurile cele necurate se goneau; de care minune instiintandu-se tot Tesalonicul, necredinciosul imparat Maximian a poruncit ca si pe fericitul Lupu sa-l prinda si sa-i taie capul; si asa sluga cea buna dupa stapanul sau, adica dupa tine, Sfinte Dimitrie, s-a dus la Domnul; pentru care noi iti cantam asa:

    Bucura-te, ca trupul tau strapuns fiind a ramas jos;
    Bucura-te, ca Iisus crestetul tau l-a incununat frumos;
    Bucura-te, ca nevointa ta cea muceniceasca acum ai savarsit;
    Bucura-te, caci cu mucenicii in locasurile ceresti esti preamarit;
    Bucura-te, ca de la pamint la cele ceresti te-ai ridicat;
    Bucura-te, caci cu mucenicii dimpreuna te-ai numarat;
    Bucura-te, ca lui Lupu, credincioasa sluga ta, haina si inelul tau i-ai dat;
    Bucura-te, ca prin ele feluri de boli ai vindecat;
    Bucura-te, ca si lui din porunca lui Maximian i s-a taiat capul;
    Bucura-te, ca el, dupa tine, stapanului sau, a urmat;
    Bucura-te, cel ce credincioailor esti izvor de minuni nedesertat;
    Bucura-te, ca demoniior esti rana anevoie de vindecat;
    Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

    Condacul 9 :

    Deasupra mormantului tau, sfinte, fiind zidita o biserica mica, in care se savarseau multe minuni si feluri de vindecari bolnavilor se da, un boier credincios, anume Leontie, din partile Iliricului de boala grea fiind cuprins, adus si pus fiind unde sfintele tale moaste erau in pamant ascunse, indata a dobandit tamaduire, sculandu-se sanatos; pentru care, multumind lui Dumnezeu si pe tine, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, preamarindu-te, a cantat : Aliluia !

    Icosul 9 :

    Vrand vindecatul boier Leontie a zidi o biserica mare si frumoasa, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, spre semn de multumire, daramand pe cea mai mica, a inceput a sapa santurile spre temelie. Dar, o minune ! A aflat sfintele tale moaste intregi si nestricate, curgand din ele mir binemirositor, unde, adunandu-se poporul, cu bucurie scotandu-le din pamant, multime nenumarata de bolnavi se tamaduia; iar Leontie, plin de veselie, ridicand degrab la acel loc biserica frumoasa si minunata, intr-ansa a pus cinstitele tale moaste, in racla de mult pret; deci bucurandu-ne si noi de aceasta, graim catre tine asa :

    Bucura-te, ca pe Leontie de boala grea l-ai vindecat;
    Bucura-te, ca el spre multumire biserica in numele tau a ridicat;
    Bucura-te, ca tu har de a face minuni de la Dumnezeu ai luat;
    Bucura-te, ca trupul tau iarasi noua l-ai dat;
    Bucura-te, ca indata ce din pamant s-a ivit, mir de buna mireasma la toti a tins;
    Bucura-te, ca pe multi de felurite boli i-ai izbavit;
    Bucura-te, ca inauntrul bisericii cu cinste de preoti s-a asezat;
    Bucura-te, caci credinciosii de aceasta s-au bucurat;
    Bucura-te, ca intregi sfintele tale moaste se pazesc;
    Bucura-te, ca cei ce patimesc si cu credinta nazuiesc la ele, se tamaduiesc;
    Bucura-te, vas de mir neimputinat si de feluri de boli vindecator;
    Bucura-te, ca pentru toti esti de daruri impartitor;
    Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

    Condacul 10 :

    Binecredinciosul Leontie, voind a se intoarce la Iliric, a vrut sa ia o parte din sfintele tale moaste, ca si acolo in patria sa sa zideasca o biserica in numele tau, sfinte; iar tu, aratandu-te, l-ai certat, ca sa nu indrazneasca a lua ceva, iar el luand numai giulgiul muiat in sangele tau si o parte din aurarii, in racla de aur le-a pus si ducandu-se, a cantat lui Dumnezeu : Aliluia !

    Icosul 10 :

    Minuni multe facand tu, sfinte, prin giulgiul tau, lui Leontie aratandu-te pe cale, l-ai izbavit de furtuna ce-l ameninta si vrand cu ai sai a trece raul Istrului i-ai spus sa ia racla cu giulgiul in mainile sale si sa nu se teama; asemenea si tuturor celor ce nazuiesc cu credinta la tine le esti de obste folositor si grabnic ajutator; pentru care-ti cantam asa :

    Bucura-te, ca pe Leontie, ce din sfintele tale moaste a vrut sa ia, l-ai certat;
    Bucura-te, ca giulgiul muiat in sangele tau, spre mangaierea lui l-ai dat;
    Bucura-te, ca de furtuna ce-l ameninta, aratandu-te, l-ai izbavit;
    Bucura-te, caci cu giulgiul tau fara vatamare l-a trecut;
    Bucura-te, ca el, sosind la Sirmion, in biserica ce zidise tie, acest odor a dat;
    Bucura-te, ca si acolo multi se indulcira de minuni si tamaduiri;
    Bucura-te, ca pe Marian, eparhul Iliricului, de buba grea l-ai tamaduit;
    Bucura-te, ca pe unul ce era indracit l-ai izbavit;
    Bucura-te, ca pe altul ce ii curgea sange l-ai izbavit;
    Bucura-te, ca foametea ce era in cetatea ta o ai potolit;
    Bucura-te, ca pe locuitorii ei, din primejdia ce-i ameninta, i-ai izbavit;
    Bucura-te, ca celor ce vindeau grau, aratandu-te aievea, le-ai poruncit sa inoate spre Tesalonic;
    Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

    Condacul 11 :

    Sfesnic cu totul luminos fiind cinstitele tale moaste, Izvoratorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, pus in sfesnicul bisericii lumineaza pe toti cei ce cu credinta alearga la ele; deci de un dar ca acesta sa nu ne lipsesti si pe noi sfinte, cei ce cu dragoste ne aflam stand inaintea sfintei tale icoane; cu multa smerenie inchinandu-ne, cerem a fi scutiti de orice potrivnice intamplari iar mai ales de infricosatoarea groaza a cutremurului si a ne invata sa cantam lui Dumnezeu, dimpreuna cu tine : Aliluia !

    Icosul 11 :

    Evlaviosul imparat Justinian a trimis in Tesalonic barbati cinstiti sa ia o parte din sfintele moaste, spre sfintirea bisericii pe care din nou o zidise; ajungand ei la Tesalonic si de racla ta apropiindu-se, o, minune ! deodata a iesit foc si scantei de vapaie spre toti slobozind si un glas din foc infricosator zicand : stati si nu indrazniti; iar ei spaimantati de frica au cazut si intorcandu-se inapoi au spus imparatului cele ce s-au facut, aducand intru mirare pe toti; pentru care te laudam asa :

    Bucura-te, ca foc si scantei de vapaie s-au vazut din racla sfintelor tale moaste;
    Bucura-te, ca minunea aceasta pe multi i-a ingrozit;
    Bucura-te, ca in vis lui Onisifor, aprinzatorului de lumini, te-ai aratat;
    Bucura-te, ca fapta sa, cu iubire de oameni, o ai mustrat;
    Bucura-te, ca ai poruncit lui sa o paraseasca si sa se pocaiasca;
    Bucura-te, ca pe el, l-ai facut a se rusina, trezindu-se din sonm;
    Bucura-te, ca a doua oara iarasi aievea l-ai mustrat;
    Bucura-te, ca de glasul tau ca de un tunet la pamant zacea ca un mort;
    Bucura-te, ca venindu-si el intru sinesi singur a marturisit fapta sa;
    Bucura-te, ca spaimantandu-l, singur a spus tuturor mustrarea ta;
    Bucura-te, caci cu minunile tale pe popor ai veselit;
    Bucura-te, ca vrei ca toti sa se mantuiasca de la Dumnezeu;
    Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

    Condacul 12 :

    Stand inaintea lui Hristos, Cel ce te-a intarit spre patimire, prealaudate Mare Mucenice Dimitrie, de la Dansul dar ai luat a vindeca pe toti de patimile sufletesti si trupesti; rugamu-ne deci tie, sfinte, ca cel ce ai indrazneala multa, nu inceta mijlocindu-ne sufleteasca mantuire noua, celor ce cinstim a ta pomenire si cantam neincetat : Aliluia !

    Icosul 12 :

    Cu cantari cinstim pomenirea ta, fericim chinurile tale si indelunga-rabdarea ta, marim si laudam minunile tale, vitejia si barbatia ta cea nebiruita; bine te cuvantam ca pe un mare ajutator si pazitor lumi, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie, si din inima graim tie acestea :

    Bucura-te, ca pe episcopul cel prins de barbari l-ai slobozit;
    Bucura-te, ca pe el la cetatea ta Tesalonic l-ai povatuit;
    Bucura-te, ca pe cele doua fecioare, ce au cusut chipul tau, le-ai izbavit;
    Bucura-te, ca pe rapitorul lor l-ai lasat batjocorit;
    Bucura-te, ca degraba le-ai adus pe ele, dimpreuna cu chipul, la biserica din Tesalonic;
    Bucura-te, ca acel chip inaintea altarului spre lauda ta s-a pus;
    Bucura-te, ca vazindu-se ele desteptate langa mormantul tau s-au bucurat;
    Bucura-te, ca cei adunati acolo, pentru minune au saltat;
    Bucura-te, ca de multe ori cetatea ta de navalirea barbariior o ai izbavit;
    Bucura-te, ca pe multi din robia barbarilor i-ai slobozit;
    Bucura-te, ca dimpreuna cu ingerii esti vorbitor;
    Bucura-te, ca tuturor de obste catre Stapanul ne esti mijlocitor;
    Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

    Condacul 13 :

    ( acest condac se zice de trei ori )

    O, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, Izvoratorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, aceasta a noastra rugaciune, ce aducem tie acum cu umilinta, primeste-o, si de bolile sufletesti si trupesti si de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, cu rugaciunile tale cele bineprimite catre Dumnezeu, ne pazeste, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, sa cantam Lui : Aliluia !

    O, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, Izvoratorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, aceasta a noastra rugaciune, ce aducem tie acum cu umilinta, primeste-o, si de bolile sufletesti si trupesti si de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, cu rugaciunile tale cele bineprimite catre Dumnezeu, ne pazeste, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, sa cantam Lui : Aliluia !

    O, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, Izvoratorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, aceasta a noastra rugaciune, ce aducem tie acum cu umilinta, primeste-o, si de bolile sufletesti si trupesti si de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, cu rugaciunile tale cele bineprimite catre Dumnezeu, ne pazeste, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, sa cantam Lui : Aliluia !

    Apoi se zice iarasi Icosul intai

    Credinta adevarata invatand-o, Mucenice Dimitrie, de la parintii tai, ai vietuit pe pamant prin darul lui Dumnezeu ca un inger, luminat marturisind si invatand pe toti apoi cu milostenie, cu neincetate rugaciuni si cu chinuri. Pentru care noi aducem tie aceste cantari de lauda :

    Bucura-te, ca tu ca un inger pe pamant ai vietuit;
    Bucura-te, ca luminat pe Hristos ai marturisit;
    Bucura-te, ca din parinti binecredinciosi ai rasarit;
    Bucura-te, ca dreapta credinta pana la sfarsit o ai pazit;
    Bucura-te, ca prin postire si rugaciuni necontenite, ingerilor te-ai asemanat;
    Bucura-te, ca prin faceri de bine si lacrimi, pe demoni i-ai infricosat;
    Bucura-te, nemuritoare odrasla a cetatii Tesalonicului;
    Bucura-te, reazem neclintit al Iliricului;
    Bucura-te, saditorule al crestinatatii;
    Bucura-te, dezradacinatorule al paganatatii;
    Bucura-te, ca intru primejdii lumii esti mare aparator;
    Bucura-te, ca celor ce cu credinta nazuiesc la tine le esti gata folositor;
    Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

    si Condacul intai

    Invatatorului dreptslavitoarei credinte celei intru Hristos, surpatorului si rusinatorului paganatatii, Izvoratorului de mir, Marelui Mucenic Dimitrie, ostasul cel adevarat al lui Hristos, care s-a aratat Bisericii ca un soare si mare aparator credinciosilor, toti acum cantari de multumire si laude din suflet cu dorire aducandu-i sa-i cantam : bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

    Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More