Medicamente duhovnicești - aghiasma, anafura și uleiul sfințit

Ce importanță au în viața noastră lucrurile sfinte?

Pacatul lui Adam a avut repercursiuni asupra intregii creatii. Totul s-a alterat. Nu s-a stricat definitiv, dar asa cum marturisesc Sfintii Parinti, s-a alterat. Odata cu venirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos pe pamant impreuna cu Legea si Harul Sau, omul cu intreaga creatie au posibilitatea de a se curata, de a se igieniza, de a reveni la starea initiala paradisiaca.
Bisericii si slujitorilor sai li s-au dat puteri foarte mari in acest sens de a sfinti si tuturor credinciosilor de a se impartasi de ele.

Biserica Ortodoxa detine cele sapte Taine prin care Harul lui Dumnezeu lucreaza spre sfintirea omului. Insa pe langa cele sapte Sfinte Taine (Botezul, Mirungerea, Spovedania, Impartasania, Maslul, Cununia si Hirotonia) mai exista si alte slujbe de sfintire a omului si a diferitelor obiecte sau lucruri, numite, ierurgii. De aceste sfinte slujbe poate beneficia orice crestin ortodox. Si ele sunt foarte necesare pentru intarirea credintei si pentru simtirea Harului Duhului Sfant.

Lucrurile sfintite de care trebuie sa se foloseasca si sa se impartaseasca fiecare credincios sunt urmatoarele:

a) Aghiasma (apa sfintita);

b) Anafura (paine sfintita);

c) Uleiul sfințit (de la Sf. Maslu sau de la Litie);

d) Icoane, cruci, troițe de asemenea toate aceste obiecte sfintite au un mare rol in sfintirea omului si a locului in care sta omul). Toate aceste sfintiri se fac de catre preot cu harul care este in el prin invocarea Duhului Sfant ca sa vina si sa sfinteasca acele lucruri sau obiecte.

Duhul Sfant este a treia persoana a Sfintei Treimi care sfinteste totul in Biserica, in creatie, in familie, in persoana umana, atunci cand este chemat (invocat) din toata inima. Duhul Sfant este prin excelenta SFINTITORUL cel care sfinteste totul si toate.

Personal fiecarui credincios ii recomand ca sa aiba in casa sa o camera sau un colt intr-o camera unde sa aiba toate aceste lucruri sfintite: icoane, cruci, aghiasma, anafura, ulei sfintit, si sa se impartaseasca de ele cu evlavie si cu curatenie. Oamenii maturi sa le consume numai atunci cand sunt curati, iar copiii in fiecare dimineata dupa ce s-au spalat pe fata si inainte de a manca.

a) Aghiasma (apa sfintita)

Aghiasma este de doua feluri: aghiasma mare si aghiasma mica. Ambele feluri de aghiasma este recomandabil sa le avem in sticle diferite cu etichete pe ele pentru a nu fi confundate.

Aghiasma Mare se face numai o singura data pe an la Boboteaza. Se consuma 7 zile de pe 6 pana pe 13 ianuarie, in fiecare zi dimineata pe nemancate. Dupa aceea in tot cursul anului se foloseste numai daca s-a postit (nu s-a mancat nimic) pana la orele 16, 17 dupa-amiaza, de obicei cand se tine post negru vinerea sau cand socoteste fiecare personal

Cu aceasta Aghiasma Mare se poate stropi prin casa, prin gospodarie, prin masina, la birou, etc, avand puteri foarte mari de alungare a diavolului.

Aghiasma Mică se face in fiecare zi cu exceptia intervalului de timp 6-12 ianuarie, cand se face aghiasma mare.

Aghiasma Mica de asemenea, se tine intr-o sticla la un loc curat si se ia in fiecare dimineata pe nemancate, daca nu am consumat nimic dupa orele 24 de la miezul noptii.

Se mai poate stropi cu ea prin casa, hainele, masina, gospodaria, biroul, etc. Odata sfintita, aghiasma detine energia Harului Duhului Sfant. Deci nu este numai o apa simpla ci are o incarcatura spirituala deosebita. Din cauza aceasta cel ce o ia cu evlavie si se impartaseste de ea, se impartaseste de Harul Duhului Sfant. Aghiasma curata, lumineaza si intareste sufletul omului. De foarte multe ori are puteri miraculoase asupra celui ce o ia cu multa credinta si izgoneste diavolii.

b) Anafura (painea sfintita) Un alt element sfintitor de care ne putem impartasi zilnic este sfanta anafura, acea paine sfintita in timpul Sfintei Liturghii care s-a atins de Sfanta impartasanie de catre preot in timpul Axionului. Ea are puteri harice deosebite, deoarece a fost atinsa de Trupul si Sangele Domnului. Aceasta anafura se ia de catre credincios duminica cand merge la biserica intr-o hartie curata sau intr-un vas, se usuca pentru a evita riscul sa nu se mucezeasca si dupa aceea a se strice. Pentru ca a fost atinsa de Sfanta Impartasanie se consuma dimineata inainte de aghiasma. Deci randuiala este in felul urmator: in fiecare zi crestinul ia o mica bucatica de anafura dupa aceea cateva inghitituri de aghiasma (de preferat de trei ori in numele Sfintei Treimi), iar dupa ce a consumat acestea se unge cu ulei sfintit pe frunte, facand semnul sfintei cruci cu un betisor.

Dupa ce s-a impacat cu Dumnezeu prin cateva rugaciuni ce le-a facut in gand, si s-a impartasit de Harul Duhului Sfant prin aceste elemente sfintite, in sfarsit isi ia crucea zilei ce a venit de dimineata cu binecuvantarea lui Dumnezeu si astfel mult spor va avea si va fi ferit de multe curse ale celui viclean in acea zi.

c) Uleiul sfințit

Dupa cum aminteam mai sus, un alt element sfintit de care ne mai putem impartasi zilnic este uleiul sfintit sau mirul cum i se mai spune, nefacand confuzia cu Sfantul si Marele Mir cel cu care suntem unsi numai odata in viata la Botez. Uleiul sfintit este de doua feluri: cel care se face la Sf. Maslu si cel care se face la Litie, atunci cand serbam un sfant mai mare cu cruce rosie in calendar.

Uleiul de la Taina Sf. Maslu are mare putere sfintitoare si tamaduitoare asupra omului care-l ia cu credinta.

Acest ulei nu se resfinteste ci se pune intr-o sticla cu uleiuri de la cat mai multe Sf. masluri (7-9-12 sau chiar 40 de Sf. Masluri). Deci nu se mai aduce inca o data acelasi ulei care s-a sfintit la biserica. De asemenea acest ulei nu se pune la candela si nu se da la animale. Este o greseala daca se face acest lucru. El se sfinteste pentru oameni si oamenii trebuie sa-l foloseasca. Candela nu are nevoie de uleiul sfintit pentru oameni ci are nevoie de ulei simplu care se sfinteste arzand acolo; iar pentru animale nici nu mai vorbim. Este chiar o profanare cand se face asa. Spun acest lucru deoarece sunt fel de fel de zvonuri care mai de care mai colorate.

Cu uleiul de la Litie de asemenea se miruieste pe frunte cu el. Uleiul de la Sf. Maslu se mai poate administra in felul urmator mai ales pentru cei bolnavi: oricine se poate unge pe frunte cu el facand semnul sfintei cruci cu degetul sau cu un betisor. Se mai poate unge rana celui bolnav, tot asa facand semnul sfintei cruci pe ea. Se mai pot lua dimineata pe nemancate cateva picaturi, inghitite sau puse pe o bucatica de anafura. Iarasi se mai poate administra la cel bolnav sau la cel cu duhuri necurate in mancare. Se, pun in farfuria celui care mananca cateva picaturi, iar dupa ce mananca se spala farfuria singura si se arunca apa la o floare sau la un loc curat din gradina.

Nu se arunca la chiuveta, la canalizare sau la animale.

Mai exista in Biserica ortodoxa inca doua feluri de ulei sfintit, unul este cel care se face la botez si se pune in apa din cristelnita si se unge copilul cu el la toate incheieturile, iar cel de-al doilea fel de ulei sfintit este cel de la sfintirea casei, cand se ung toti peretii casei la toate punctele cardinale avand semnificatie biblica de binecuvantare a casei unde locuim. Pentru animale exista rugaciuni de sfintire a cerealelor sau a sarii, care se da animalelor, spre alungarea duhurilor necurate, care se incuibeaza in gospodarii din cauza raufacatorilor care trimit duhuri rele inclusiv asupra animalelor. Deci este exclusa folosirea uleiului sau a fainii de la Taina Sfantului Maslu pentru animale.

Atat cu uleiul sfintit de la Sf. Maslu care este pus intr-o sticla separat cat si cu uleiul de la Litie, crestinul se poate mirui pe frunte in semnul sfintei cruci in fiecare zi sau se poate administra intern.

De asemenea, noi crestinii ortodocsi ne mai putem impartasi de uleiuri sfintite direct de la Harul lui Dumnezeu fara interventia preotului, de la candela icoanelor facatoare de minuni sau de la candela ce arde la sfintele moaste.

Aici parca harul sfintitor la care sunt aprinse candelele este prezent in acel ulei care poate fi miraculos, de cele mai multe ori, la multi credinciosi care-l iau cu multa credinta, evlavie si inchinaciune, la acei sfinti. Acest fel de ulei se poate administra ca si celelalte dinainte despre care am vorbit, insa aici ne imaginam prezenta personala a sfantului de la care am luat uleiul si-l simtim in rugaciunea noastra.

d) Cruci, icoane, troițe

Casa crestinului fara cel mai important simbol al sau - Sfanta Cruce - poate avea multe lipsuri si poate fi privata de prezenta Harului Duhului Sfant. De aceea se recomanda ca fiecare casa si chiar fiecare camera sa aiba pe perete o sfanta cruce si o icoana. Aceste obiecte sfintite pe langa incarcatura harica pe care o detin reprezinta si pe cei care sunt pictati: Mantuitorul Iisus Hristos, Maica Domnului sau diferiti sfinti. Sfantul care este pictat pe acea icoana este prezent in icoana dupa ce s-a sfintit, prin energiile necreate ale Duhului Sfant. Deci Duhul Sfant este prezent in casa si o protejeaza. Cei care nu au icoane in casa nu au o asemenea protectie si o asemenea prezenta. Chiar si o iconita purtata la tine sau o cruciulita sfintita te ajuta in multe imprejurari ale vietii. S-au intalnit cazuri cand o iconita sfintita la masina si o rugaciune rostita de sofer inainte de a se urca in masina l-au ferit de un mare accident, dupa cativa kilometri de mers. O casa ce avea multe icoane in ea a fost salvata de la un incendiu, pentru ca prezenta sfintilor din icoane nu a ingaduit acest lucru si a protejat casa. Reversul acestor lucruri protectoare este din pacate prezenta in multe case ale crestinilor din ziua de azi a diferitelor tablouri cu nuduri sau pornografii ce provoaca plecarea Duhului Sfant din acea casa si lipsa de oricare protectie harica din ea. Nefiind Duhul Sfant in acea casa, este prezent opusul lui, adica spiritul rau al diavolului si al ingerilor lui.

De asemenea troitele de la intersectii de drumuri isi au rostul lor. Spiritele rele fug din acel loc si din acea zona. Preotul cand sfinteste troita se roaga astfel: "...Trimite acum harul Preasfantului Tau Duh peste acest semn al crucii si-l binecuvanteaza, il sfinteste si-i da lui ca sa fie semn infricosator si tare asupra tuturor vrajmasilor vazuti si nevazuti... si tuturor celor ce se vor inchina Tie inaintea semnului acestuia si rugaciuni vor aduce, sa le fii milostiv ascultator si indurat implinitor al tuturor cererilor celor catre mantuire..." (Moliftelnicul; Randuiala sfintirii crucii si troitei).

Cand treci pe langa o troita si te inchini inaintea ei parca simti ca te apropie ceva de ea, parca o energie te atrage, iti da mangaiere, liniste. Cam cu masura credintei pe care o ai fata de Sfanta Cruce si Cel Rastignit pe ea, cu aceeasi ti se raspunde. Punand mult suflet si credinta primesti mangaieri si satisfactii pe masura. Aici nu se mai poate pacali nimeni, nu mai poate vicleni nimeni.

Daca noi crestinii ortodocsi avem aceste comori inestimabile si nu le constientizam, nu stim sa "profitam" sau sa "uzam" de ele este dureros. Unii vor spune ca nu conteaza mult aceste lucruri la intarirea credintei sau la mantuire. Dar sa nu uitam ca de la lucrurile mici pornesc cele mari, sau daca nu le infaptuim pe cele mici, pe cele mari nu numai ca nu le vom putea infaptui, dar nici nu le vom putea cunoaste.

Cunoasterea lui Dumnezeu este infinita, evolutiva si progresiva, daca nu ai un punct de pornire de jos nu poate fi o sustinere obiectiva si reala ci numai una imaginara si ireala. IL rog pe Bunul Dumnezeu sa ne lumineze spre tot lucrul bun si folositor.

Extras din Sfaturi duhovnicesti - Arhim. Ioachim Parvulescu, Repere morale pentru o viata practica crestin – ortodoxa, Sfanta Manastire Lainici 2004

Read More

Plantele de leac ale Maicii Domnului

In acatiste si rugaciuni, noi, crestinii, o numim pe Maica Domnului Floarea cea mai aleasa si inmiresmata, cea care l-a nascut si l-a purtat in brate pe Domnul nostru, Iisus Hristos.

Nu intamplator, in 1999, cand a fost in vizita in Romania, Papa Ioan Paul al doilea a spus despre tara data ca este Gradina Maicii Domnului.
In traditia poporului nostru, dar si in limbajul nostru popular, mai multe flori si plante poarta numele Maicii Domnului, multe dintre ele avand efecte tamaduitoare atat pentru bolile trupesti, cat si pentru cele sufletesti.

Cea mai cunoscuta planta din aceasta categoria este salvia, numita popular si palma Maicii Domnului. Un vechi proverb roman, ajuns pana la noi, spune "Cum sa moara omul, daca are salvie in gradina", facand referire la proprietatile vindecatoare pentru multe boli si afectiuni.

Legenda spune ca Maica Domnului cu micul Iisus in brate a cautat adapost la mai multe plante ca sa scape de soldatii lui Irod cand acestia o hartuiau. Singura planta care a primit-o, oferindu-i adapost in acele grele momente, a fost salvia. La plecare, Maica Domnului a binecuvantat-o menind-o sa aiba puteri vindecatoare:

"De azi inainte si pana in eternitate, tu vei fi floarea preferata a oamenilor. Iti dau puterea sa vindeci pe om de toate bolile si sa-l salvezi de la moarte asa cum ai facut tu pentru mine".

Preparatele din salvie, pulberea, tinctura, otetul, uleiul volatil, infuzia, vinul, au efecte antimicrobiene, antihipertensive si antiinflamatoare, contribuind, in acelasi timp, si la scaderea nivelului de zahar din sange, calitate care o recomanda in terapia diabetului. Salvia ajuta si la curatarea sangelui si poate sa previna boala Alzheimer.

Ceaiul din salvie, cate doua cesti pe zi, este un foarte bun fortifiant. Se prepara dintr-o lingurita de frunze la o ceasca de apa clocotita. Se lasa cateva minute la infuzat, se strecoara, se indulceste cu miere de albine, de preferinta poliflora, si se bea cu inghitituri mici si rare, pe parcursul a 10-15 minute.

Ceea ce se stie mai putin despre salvie este ca aceasta planta cu beneficii atat de numeroase este un ingredient des folosit in industria cosmetica datorita proprietatilor sale in cicatrizarea ranilor care o recomanda tenurilor cu probleme. E bine de stiut ca tinctura de salvie stimuleaza cresterea parului si-i intareste radacina.

Braul Maicii Domnului, o alta planta medicinala, creste in gradina sub forma unor ghirlande de frunze ovale, de un verde deschis. Dorul Maicii Precista creste in salbaticie, pe langa lacuri. Este o planta inalta, cu forma de spic, de culoare verde inchis si frunze late si ascutite.

Inima Maicii Domnului si Papucul Maicii Domnului sunt doua flori de ghiveci, deosebit de frumoase, de care oamenii se bucura sa le aiba in casa. Florile de salcam simbolizeaza lacrimile, dar si puritatea Sfintei Maria, iar florile de portocal castitatea, puritatea si generozitatea Maicii Domnului.

Read More

Șiragul de metanii: mitralieră împotriva diavolului, Sfantul Paisie Aghioritul

Să ții șiragul de metanii în mână ca să nu uiți rugăciunea, care trebuie să lucreze lăuntric, în inimă. Atunci când ieși din chilie, să nu uiți că vrăjmașul este gata de atac. De aceea, să fii ca un brav ostaș care, ieșind din adăpost, are totdeauna în mână mitraliera. Șiragul de metanii are mare putere. El este arma monahului, iar nodurile sunt gloanțele care „tum-tum-tum” îi seceră pe demoni.

– Gheronda, ce însemnătate are șiragul de metanii?

– Șiragul de metanii este o moștenire, o binecuvântare, pe care ne-au lăsat-o Sfinții noștri Părinți. Chiar și numai pentru faptul că este moștenire de la Sfinții Părinți, îi dă o mare valoare. Vezi, unuia i-a lăsat bunicul său moștenire un lucru neînsemnat, pe care îl păstrează ca pe un talisman. Cu cât mai mult șiragul de metanii, pe care ni l-au lăsat moștenire Sfinții Părinți!

Mai demult, când nu existau ceasuri, monahii măsurau vremea de rugăciune cu șiragul de metanii, dar nodurile șiragului erau simple. Odată, un pustnic, care făcea multă nevoință, multe metanii etc., a fost necăjit de diavolul, care îi desfăcea nodurile de la șiragul de metanii. A făcut, sărmanul, metanii într-una, până ce a căzut frânt, deoarece nu putea să le numere, de vreme ce diavolul îi desfăcea mereu nodurile. Atunci i s-a arătat Îngerul Domnului și l-a învățat cum să împletească nodurile, astfel încât fiecare nod să închipuiască nouă cruci. După aceea diavolul, care se cutremură de Cruce, nu a mai putut să le desfacă. Astfel, fiecare nod al șiragului de metanii are nouă cruci, care simbolizează nouă cete îngerești.

– Gheronda, ce înseamnă treizeci și trei, cincizeci, o sută și trei sute de noduri pe care le au șiragurile de metanii?

– Numai numărul de treizeci și trei este simbolic. El simbolizează cei treizeci și trei de ani pe care i-a trăit Hristos pe pământ. Celelalte numere ne ajută numai să numărăm metaniile pe care le facem sau de câte ori rostim rugăciunea.

Există mașini care au o sfoară cu un mâner la capăt și, atunci când vrei s-o pornești, tragi de câteva ori sfoara cu putere, până ce i se dezgheață uleiurile. La fel este șiragul de metanii. Este sfoara cu care tragem o dată, de două ori, de trei, de zece ori, până ce se dezgheață uleiurile duhovnicești și pornește mașina duhovnicească a rugăciunii neîncetate. Iar după aceasta inima lucrează singură rugăciunea. Dar și atunci când inima a pornit în lucrarea rugăciunii, nu trebuie să lăsăm șiragul de metanii, pentru ca să nu fie și alții îndemnați să-l lase, când încă nu a pornit inima lor să lucreze rugăciunea.

– Gheronda, atunci când țin șiragul de metanii în mână și rostesc Rugăciunea mecanic, nu cumva există primejdia de a plăcea oamenilor?

– Dacă rostești Rugăciunea la exterior, pentru a plăcea oamenilor, chiar dacă ai face bătături la mâini, la nimic nu-ți va folosi. Îți va aduce numai oboseală, și simțământul fals că, chipurile, te îndeletnicești cu Rugăciunea minții.

– Gheronda, eu nu m-am obișnuit să țin șiragul de metanii în mână.

– Să ții șiragul de metanii în mână ca să nu uiți rugăciunea, care trebuie să lucreze lăuntric, în inimă. Atunci când ieși din chilie, să nu uiți că vrăjmașul este gata de atac. De aceea, să fii ca un brav ostaș care, ieșind din adăpost, are totdeauna în mână mitraliera. Șiragul de metanii are mare putere. El este arma monahului, iar nodurile sunt gloanțele care „tum-tum-tum” îi seceră pe demoni.

Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, „Cuvinte Duhovnicești 6 – Despre rugăciune”, Editura Evanghelismos, București, 2013, pp. 63-64. Traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ştefan Nuţescu

Read More

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul

  Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 29 august. Este ultima mare sarbatoare din anul bisericesc, pentru ca pe 1 septembrie incepe un nou an. Ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul este o zi de post. Ni se cere sa postim in aceasta zi, pe de o parte ca sa nu ne asemanam cu Irod, care din cauza ospatului fara masura, a cerut ca Salomeea sa-i danseze si drept rasplata i-a oferit capul Sfantului Ioan Botezatorul, iar pe de alta parte, ca sa ne asemanam cu viata infranata a lui Ioan.

Exista persoane care au sustinut ca ziua Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul prefigureaza Vinerea Patimilor. Si dupa cum postim in fiecare vineri, ca zi a rastignirii Domnului, tot astfel se cuvine sa postim si in aceasta zi.

Mentionam ca in afara posturilor de lunga durata, avem si posturi de o zi:
- miercurea, ziua in care Mantuitorul a fost vandut;
- vinerea, ziua in care a fost rastignit;
- pe 14 septembrie - Inaltarea Sfintei Cruci, in amintirea Patimilor Mantuitorului;
- pe 5 ianuarie, in Ajunul Bobotezei, in amintirea postului pe care il tineau in vechime catehumenii care urmau sa fie botezati in ziua praznuirii Botezului Domnului.

Sunt si persoane care postesc si lunea, in ziua inchinata sfintilor ingeri.

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul este o sarbatoare cu semnificatie eshatologica, precum este si Schimbarea la Fata a Domnului si Adormirea Maicii Domnului. Prin Schimbarea la Fata ni se descopera chipul pe care il va avea omul unit cu Hristos - chip de slava, prin Adormirea Maicii Domnului se arata ca cel care L-a purtat pe Hristos se muta de la stricaciune la nestricaciune, in vreme ce prin aceasta sarbatoare ni se reveleaza ca toti cei care nu au fost straini de pocainta vestita de Sfantul Ioan Botezatorul vor ajunge in rai.

Din acest motiv, Sfintii Parinti au randuit ca cele trei sarbatori sa fie praznuite in luna august, ultima luna din anul bisericesc, ca semn ca acest chip al lumii va trece, ca cer nou si pamant nou vor fi (Apocalipsa cap 21).

Sfantul Ioan Botezatorul

Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Exista o lunga perioada din viata Sfantului Ioan Botezatorul despre care nu avem informatii. Cunoastem ca s-a retras in pustiu, unde a dus o viata de aspre nevointe, pana in momentul in care a primit porunca sa inceapa sa predice. Rolul lui Ioan nu a fost doar acela de a pregati poporul pentru venirea lui Hristos, ci si acela de a-L descoperi lumii ca Mesia si Fiul lui Dumnezeu.

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Capul Sfantului Ioan a avut, dupa traditia Bisericii, o istorie aparte. El a fost de trei ori pierdut si de trei ori aflat. Prima si a doua aflare a capului este sarbatorita pe 24 februarie, iar A treia aflare a capului Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 25 mai.

Potrivit traditiei, Sfanta Ioana, femeia dregatorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfantului Ioan Botezatorul din curtea Irodiadei si l-a ingropat la Ierusalim, in muntele Eleonului, intr-un vas de lut.

Dupa un timp, un proprietar bogat si slavit a crezut in Hristos, si lepadand pozitia sociala si toata desertaciunea acestei lumi, s-a facut monah, luandu-si numele de Inochentie. Ca monah, el s-a salasluit chiar la locul unde se afla ingropat capul Botezatorului Ioan. Dorind sa-si zideasca o chilie si o bisericuta, el a sapat adanc si a descoperit un vas de pamant in care se afla un cap. Prin descoperire dumnezeiasca a aflat ca este al lui Ioan Botezatorul. Cand s-a apropiat insa de trecerea la cele vesnice, spre a nu fi gasit si pangarit de paganii ce se inmultisera in zona, el l-a luat si l-a ascuns din nou in pamant, in acelasi loc.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul a fost prezent aici pana in vremea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, cand Sfantul Ioan Botezatorul s-a aratat unor doi calugari si le-a poruncit sa dezgroape cinstitul sau cap. Aceasta e socotita cea dintai aflare a sfantului cap.

In vreme ce calugarii calatoreau cu capul sfantului intr-un sac, au intalnit un olar si i-au dat acestuia sa duca sacul. Din cauza lenevirii lor, Sfantul Ioan i-a cerut olarului sa fuga de cei doi calugari. Ajuns acasa, olarul s-a bucurat de multe binefaceri datorita prezentei capului prorocului. Cand si-a simtit sfarsitul, olarul a pus capul sfantului intr-o racla si l-a daruit surorii sale. Racla va ajunge in grija lui Eustatiu, un monah arian, care locuia intr-o pestera. Multe minuni se vor petrece la aceasta pestera. Din nefericire, Eustatiu spunea ca datorita puterilor sale sunt prezente minunile, oamenii nestiind ce ascunde in pestera sa. Dupa un timp, Eustatiu, stiind ca va fi trimis in exil, ingroapa capul Sfantului Ioan Botezatorul.

Pestera va fi locuita de niste monahi credinciosi, care vor ridica in apropierea ei o manastire. In anul 452, arhimandritul Marcel, staretul acelei manastiri, a vazut un foc mare la pestera de langa orasul Emesa, in timpul cantarii psalmilor. Asa a aflat in chip minunat capul sfantului. Aceasta este socotita a doua aflare a cinstitului cap al Botezatorului.

In timpul luptei impotriva sfintelor icoane, capul Sfantului Ioan a fost ingropat la Comane, de unde a fost adus in Constantinopol, de catre Sfantul Ignatie (860), in vremea imparatului Mihail. Aceasta este cea de-a treia si cea din urma aflare a cinstitului cap.


Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul - traditii si obiceiuri

In ziua de 29 august, cand praznuim Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, exista credinta in popor ca nu trebuie sa se foloseasca cutitul, totul se rupea cu mana. In popor se vorbea si de inceperea unui post, numit "de la cruce pana la cruce", un post care tinea pana pe 14 septembrie (Inaltarea Sfintei Cruci), neconsemnat in calendarul crestin, care avea rolul de a-i curati pe cei care au savarsit omoruri sau alte pacate grave.

Tot in popor era intalnita si interdictia de a taia si manca fructe si legume cu forma rotunda, de exemplu pepenele nu era consumat in aceasta zi. Subliniez ca aceste obiceiuri nu au legatura cu Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, deci, nu trebuie respectate.

 http://luatilumina.blogspot.ca

Read More

BineCuvantarea darniciei si paguba zgarceniei

Într-un sat trăia un om foarte sărac ce avea mulți copii. El a plecat să-și câștige pâinea în alt sat din apropiere. După o săptămână de lucru, a primit drept plată pentru munca lui un sac de grâu. S-a bucurat bietul om, căci șapte guri flămânde îl așteptau acasă. Cu sacul în spinare, pentru a nu cheltui nimic cu transportul lui, mergea săracul pe arșița dogoritoare, suflând din greu. Obosit, s-a oprit la marginea drumului, la umbra unui copac.

Deodată, a văzut venind prin praful șoselei o trăsură frumoasă trasă de patru cai. În lumina soarelui, hanurile telegarilor și hainele vizitiului sclipeau de-ți luau ochii. Un domn, îmbrăcat în haine scumpe, ședea în fața trăsurii. Săracul, orbit de atâta frumusețe și bogăție, privea uimit și nu-și veni să creadă când trăsura se opri în dreptul lui; iar bogatul, întinzând mâna, îi spune:

– Dă-mi și tu ceva!

– Dar eu sunt sărac, domnule, nu am nimic de dat.

– Dă-mi și tu ceva! A vorbit din nou bogatul.

Săracul l-a privit îngândurat.

– Dă-mi și tu ceva! cerut a treia oară, străinul.

Pentru a scăpa de el, nevoiașul a dezlegat sacul și luând cu zgârcenie un bob, l-a întins, zicându-i:

– Iată, ține o fărâmă din pâinea copiilor mei!

Bogatul primi bobul și făcu semn vizitiului să meargă înainte. Porni cu povara pe umeri și săracul. Ajuns acasă, a răsturnat boabele din sac pentru a le trimite la moară. Dar mare a fost mirarea tuturor când văzură strălucind în grămada răsturnată, un grăunte de aur. Acum se făcu lumină în mintea omului și pricepu că darul lui – bob de grâu- îi fusese întors înmiit, prin trimisul lui Dumnezeu.

– O! De-aș fi fost mai darnic, cât de multe boabe de aur aș fi avut acum! De ce nu am dat un pumn măcar?

La vremea cernerii vieții noastre se va pune în balanță și ceea ce puteam să facem și n-am făcut, de câte ori puteam să ajutăm și ne-am lenevit. Vom răspunde pentru nepăsare, pentru indiferența față de aproapele care este la strâmtorare și la necaz. Duhul de jertfă, buna înțelegere față de semenii noștri, ajutorul, rugăciunea pentru ei, toate vor fi boabe de grâu din aur curat și lămurit în traista faptelor noastre bune.
Astăzi lumea mai mult ca oricând, are nevoie de pocăință, de înțelegere, de compătimire și de modele demne de urmat.
Ajută-ne, Doamne, să ne bucurăm alături de cei fericiți, să plângem alături de cei necăjiți, dar să ne rugăm cu lacrimi fierbinți pentru noi înșine și pentru întreaga lume rătăcită! Amin!

sursa: http://marturieathonita.ro/binecuvantarea-darniciei-si-paguba-zgarceniei/

Read More

S a facut singur

Un om care nu credea în Dumnezeu, avea întotdeauna obiceiul să spună că soarele, pământul, universul s-au făcut singure, că totul este din nimic. Într-o zi s-a dus în vizită la un prieten, care, spre deosebire de el, credea în Dumnezeu. Necredinciosul a văzut pe peretele prietenului său un tablou foarte frumos, şi-l întrebă:
– Cine a pictat tabloul acesta?
– Nimeni, răspunse vecinul.
– Cum nimeni?
– Uite aşa. S-a pictat singur, s-a urcat singur pe perete şi acum este aici.
– Vorbeşti aiurea, vecine!, spuse ateul necăjit.
– Ba nu vorbesc deloc aiurea. Dumneata îmi spui la fel, că toate s-au făcut singure, şi că Dumnezeu nu există. Dacă e aşa, şi dumneata trebuie să mă crezi că tabloul s-a făcut singur.
Necredinciosul şi-a plecat capul şi, din ziua aceea, n-a mai zis că nu există Dumnezeu.

sursa: http://marturieathonita.ro/s-a-facut-singur/

Read More

Fagaduintele trebuiesc implinite

• April 3, 2015

O familie din Tripoli, care din tată în fiu fuseseră preoți, și care locuia lângă mănăstirea aflată în partea de sus a Hrepei, mergea cu carul la câmp și împreună cu ei aveau și pe fetița lor cea mică. Pe drum micuța a căzut și lovindu-se, a început să-i curgă sângele pe urechi. Părinții, temându-se ca nu cumva să moară, au făgăduit să o afierosească Mănăstirii Maicii Domnului, ca să devină monahie atunci când avea să crească.

Fiica lor s-a însănătoșit și atunci când a crescut, fără să știe nimic de făgăduința părinților ei, a plecat înainte de a ajunge la vârsta rânduită și a mers să rămână la mănăstirea mai sus-amintită.

Părinții ei au căutat-o, au găsit-o și au adus-o înapoi acasă. Aceasta însă s-a îmbolnăvit. Atunci din nou și-au înnoit făgăduința și fiica lor, după ce s-a făcut bine, a plecat din nou la mănăstire.

Cu toate acestea, au adus-o înapoi, uitându-și din nou făgăduința. Atunci iarăși s-a îmbolnăvit, dar de data aceasta au înțeles că Dumnezeu cerea împlinirea făgăduinței. De atunci au lăsat-o liberă să se afierosească lui Dumnezeu și să-i slujească Maicii Domnului în mănăstirea ei.

Într-adevăr, a devenit monahie și mai târziu egumenă a acelei mănăstiri, sporind în viața duhovnicească.

Este vorba de cuvioasa stareță Filotheia, care a adormit în ziua prăznuirii Sfintei Filotheia.

Veșnică să-i fie pomenirea! Să avem binecuvântarea ei! Amin.

Din cartea Asceți în lume, vol I – Editura Evanghelismos, 2009.

sursa: http://marturieathonita.ro/fagaduintele-trebuiesc-implinite/

Read More

Luna lui august in ziua dintai: pomenirea scoaterii cinstitului lemn al Sfintei si de viata facatoarei Cruci.

  

  Aceasta sarbatoare provine dintr-o randuiala mai veche a Bisericii din Constantinopol. La 1 august, o particica din lemnul Sfintei Cruci era scoasa din paraclisul palatului imparatesc si purtata, cu sobor si alai de sarbatoare, la Biserica Sfanta Sofia, unde ramanea, spre mangaierea si cinstirea credinciosilor, pana la 14 august, cand era readusa la palat. Aceasta se facea, se pare, in amintirea aratarii Sfintei Cruci, la biruinta marelui Constantin, asupra lui Maxentiu, la podul Milvius, de pe raul Tibru (312), precum si a descoperirii lemnului Sfintei Cruci, de catre Sfanta Elena, la Ierusalim.
    Dupa o alta traditie, aceasta sarbatoare este legata si de biruinta, in aceeasi zi, a binecredinciosului imparat Manuil Comnenul (1143-1180) asupra turcilor, cu puterea si lumina Cinstitei Cruci a Domnului, ca oarecand Sfantul si marele imparat Constantin.
    Impreuna cu celelalte sarbatori ale cinstitei Cruci - Inaltarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie si Duminica a treia, a Crucii, a Crucii, din Postul Mare - scoaterea Sfintei Cruci, de azi, ne cheama la o intalnire duhovniceasca cu taina Crucii si la purtarea, in umbra Crucii Domnului, a propriei noastre cruci, data noua, in viata, de Dumnezeu, Caruia i se cuvine slava si ascultare. Amin.
 



Intru aceasta zi, pomenirea Sfintilor sapte Mucenici Macabei, Avim, Antonie, Gurie, Elezar, Evsevona, Ahim si Marcel, a maicii lor Solomoni si a lui Eliazar, dascalul lor.

    Acestia au trait pe vremea lui Antioh, (+164) urmasul lui Seleuc, imparatul Siriei, care stapanea tot neamul evreilor, silindu-i sa se lepede de obiceiurile lor cele parintesti si sa manance carnuri de porc. Si, aducand, in Palestina si alte paganesti faradelegi, intorcea pe multi evrei de la dreapta cinstire a lui Dumnezeu. Cei intelegatori si iubitori ai dreptei credinte suspinau si plangeau pentru parasirea credintei stramosesti.
    Intre cei ce nu s-au supus tiraniei, urmand si pazind legile pamantesti, erau indeosebi, batranul Eleazer, mare dascal si talcuitor al Legii, si cei sapte tineri, invatati de dansul. Deci, a iesit porunca de la imparatul Antioh, ca toate popoarele imparatiei sa respecte pe zei si legile elinesti. El a mai poruncit ca templul Domnului, de la Ierusalim, sa fie prefacut in capiste idoleasca, avand pe Jupiter in locul cel sfant al templului. Si multi evrei alergau cu sarguinta la jertfele idolesti, pe cand cei statornici fugeau in munti si in pustie, ascunzandu-se in pesteri si in crapaturile pamantului, si era frica mare peste tot poporul, incat nimeni nu indraznea a se numi evreu.
    Deci, a fost prins batranul Eleazar, si, fiind legat cu mainile la spate, a fost batut greu, si l-au silit sa manance carne de porc, iar el nu primea, vrand mai bine sa moara decat sa calce porunca lui Dumnezeu, acum la batranete si, pentru putina viata vremelnica, sa mearga in chinurile iadului.
    Deci, s-a rugat batranul ca moartea lui sa fie mantuire pentru tot poporul evreilor, si, fiind aruncat in foc, a raposat.
    Au fost adusi, apoi, la tiran, vitejii tineri Macabei, unul cate unul, incepand cu cel mai in varsta dintre ei, si, chinuindu-i pe ei cu mestesugite si cumplite zdrobiri ale trupului, tragandu-i pe roti de fier si impungandu-i cu tepi inrosite in foc si, in sfarsit, au fost aruncati, ei insisi, in foc; si asa, si-au dat duhul, primind cununile rabdarii mucenicilor si aratand ca cugetul este demn si stapan peste patimi. Iar maica lor, Solomoni, daca a vazut cum s-au savarsit fiii ei, a vrut sa fie partasa, si ea, la patimirea cea de buna voie, pentru credinta. Si, alergand ea singura in para focului, a luat aceeasi moarte muceniceasca.
    Mai pe larg, mucenicia aceasta, din legea Vechiului Testament, se afla in Biblie, la Cartea a 2-a a Macabeilor. Si asa si-au dat sufletul lui Dumnezeu.
 

 
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Vasilie, pentru aducerea aminte de firea omeneasca.     Sa nu ne facem fratilor, pareri prea mari despre viata si trecerea noastra prin lume, nici sa nu ne mandrim cu puterea, nici sa nu ne inaltam cu bogatia, ci sa supunem poftele trupesti si sa ne ingrijim de sufletele noastre. Luati aminte, unde sunt parintii nostri, unde Proorocii si unde Apostolii? Sau, ce au luat cu ei, cei ce au strans pe lume avutii? Oare, nu precum goi s-au nascut, asa au si murit, neavand nimic in mana? Ci numai dreptatea dreptilor este cu ei si pomenirea lor, cu laude precum si pacatele pacatosilor, sunt cu ei. Caci toti suntem din tarana si in pamant ne vom intoarce. Si tot omul, ca o haina, se invecheste. Hrana vietii lui este painea si apa si zilele omului numarate sunt, ca un pumn de nisip, si degraba curg spre sfarsit, ca apa unui rau.
    Drept aceea, fratilor, aducandu-ne aminte de sfarsitul nostru, sa parasim toate faptele cele rele. Ca nici cele frumoase si bune ale lumii nu sunt vesnice, nici necazurile de aici nu sunt fara de sfarsit. Priviti cum se schimba toate; astazi ari tu pamantul, maine altul, dupa aceea, altul, si nu este nimic, care sa ramana neclintit. Toate se misca, ca si cum ar merge pe o cale; unul o pierde, iar altul o afla. Deci, de ne-am pierdut sufletele noastre, prin pacate, apoi, sa le aflam acum, prin pocainta. Pentru ca, la aceasta, Insusi Domnul ne invata pe noi, zicand: "Cel care cauta, afla, si, celui ce bate i se va deschide" (Matei 7,8). A Domnului este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin+ 

sursa:http://www.ortodoxism.ro/

Read More

Acatistul Adormirii Maicii Domnului

Acatist - Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege "Rugăciune citită în picioare", deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)  

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti,

Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Impărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta Adormire, aducem ţie Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântam ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Icosul 1

Îngerul întâi stătător, din cer a fost trimis, să spună Născătoarei de Dumnezeu, mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vesteasca venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind înaintea ei stând, a zis aşa:

Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, împărăteasa cerului şi a pământului;

Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;
Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;

Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;

Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;

Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;

Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor;

Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;

Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor inţelepţite de Dumnezeu, către Împăraţia cea de sus;

Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Condacul 2

Marii ierarhi, Dionisie, tainicul ceresc, Irotei cel minunat şi Timotei, cel încuviinţat cu dumnezeiască arhierie, văzând ceata apostolilor, adusă cu voia ta de faţă pe nori de la marginea lumii, la preacinstita Adormirea ta, preanevinovaţi cântau lui Dumnezeu : Aliluia!

Icosul 2

Toată făptura cea inţelegătoare, împreună cu căpeteniile cetelor cereşti, au venit cu Împăratul lor, Care, în mîinile cele începătoare de viaţă, a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credinţa fierbinte, cu multe lacrimi a zis către ea aşa:

Bucură-te, Maica Făcătorului lumii care te-ai suit la cele fără de grijă;

Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la lărgimile cele mari ale cerului;

Bucură-te, că prin suirea ta, ai sfinţit cele patru stihii;

Bucură-te, că prin mergerea ta, ai veselit cele cereşti;

Bucură-te, ceea ce ai fost primită în frumosul Ierusalim de sus;

Bucură-te, ceea ce cu bucurie ai intrat în locaşurile cele nefăcute de mâini omeneşti;

Bucură-te, împărăteasa heruvimilor şi a serafimilor;

Bucură-te stăpana îngerilor şi a arhanghelilor;

Bucură-te, mângâierea şi izbăvirea credincioşilor;

Bucură-te, ajutorul şi sprijinirea moştenirii tale;

Bucură-te solitoarea către Dumnezeu, pentru tot neamul creştinesc;

Bucură-te, întru tot buna şi dătătoarea tuturor bunătăţilor;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 3

Puterea celui de sus a răpit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui Dumnezeu nu s-a întâmplat la preacinstita Adormirea Maicii lui Dumnezeu să fie de faţă şi a fost dus la mormântul cel primitor de viaţă. Deci pentru Toma, fiind desfăcut mormântul plecându-se să o vadă acolo, a cunoscut că este înălţată la cer şi crezând vedeniei sale celei din călătorie prin văzduh, a cântat: Aliluia!

Icosul 3

A inţeles astfel ucenicul, că din iconomia lui Dumnezeu i-a fost rânduit să nu se întâmple să fie la înmormântarea Maicii Domnului împreună cu ceilalţi. Pentru aceea. bucurându-se pentru Adormirea ei cea fără de moarte, a zis aşa:

Bucură-te, că ai fost luată de la pământ de Fiul tău;

Bucură-te că te-ai suit la cele înalte, spre a te îndulci de slava lui Hristos;

Bucură-te, că te-ai suit la cele de sus, înconjurată de toate căpeteniile îngereşti şi i-ai aruncat lui Toma omoforul tău în văzduh, ca o adeverire, spre marturie;

Bucură-te, că ai fost purtată de heruvimi, la cele mai presus de ceruri;

Bucură-te, că ai fost înălţată cu cântare de mare cuviinţă prin porţile cereşti, de mai marii puterilor îngereşti;

Bucură-te, că eşti înconjurată şi fericită de toţi locuitorii cerurilor;

Bucură-te, cer pămîntesc, care eşti înălţată la locuinţa Celui de Sus;

Bucură-te, tronul Domnului, care eşti înălţată de la pământ la Împărăţia cerească;

Bucură-te, solitoarea noastră şi tare sprijinire la Fiul tău;

Bucură-te, chezăşia noastră către Dumnezeu, spre mântuire;

Bucură-te, împărăteasa creştinilor şi ajutătoare pentru dobândirea Împărăţiei cereşti;

Bucură-te, Maica Vieţii, şi, după Dumnezeu, nădejdea vieţii noastre celei veşnice;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 4

Vifor de gânduri netrebnice şi necredincioase, având în sine evreul Atonie, şi văzând pe purtătorii de Dumnezeu apostoli, ducând la mormânt cu mare cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca să-l răstoarne. Dar fără de veste, odată cu orbirea, i s-au tăiat şi mâinile, ce au rămas lipite de pat. Acela apoi, prin credinţă, Mamă a lui Dumnezeu te-a mărturisit pe tine cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Auzind tainicii apostoli şi singurii văzători ai Cuvîntului pe îngeri cântând înalte cântări, la înmormantarea trupului celui de Dumnezeu purtător, şi vrând să-i dea cinstea cea plăcută lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a cânta aşa:

Bucură-te, ceea ce ai luat bunăvestire, pentru mergerea ta la Împărăţia Cea de Sus;

Bucură-te, ceea ce de la binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului;

Bucură-te, că ai luminat mulţimea heruvimilor cea prea cinstită;

Bucură-te, ca ai luminat firea serafimilor cea preamărită;

Bucură-te, ceea ce ai fost de patriarhii Avraam, Isaac şi Iacov mai înainte închipuită;

Bucură-te, ceea ce ai fost de profet mai înainte vestită;

Bucură-te, că ai înfrânt semeţia cea rea a evreului;

Bucură-te, că ai dat lui vindecare.

Bucură-te, ceea ce ai întors necredinţa lui Atonie la credinţă;

Bucură-te, ceea ce ai primit pocăinţa lui;

Bucură-te, că înalţi la cer pe cei ce au iubire şi credinţa către tine;

Bucură-te, că eşti izbăvitoarea celor ce cu credinţă tare cheamă numele tău în ajutor;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 5

Sfinţii apostoli, ca nişte stele conduse de Dumnezeu fiind în lume împrăştiaţi pentru predicarea Evangheliei, răpiţi au fost pe nori prin văzduh şi aduşi spre înmormântarea Maicii Domnului, pe care cu laude şi cu cântare petrecându-o împreuna cu îngerii cântau: Aliluia!

Icosul 5

Văzând văzătorii de Dumnezeu pe Stăpânul lor, luând în mâini sufletul Maicii Sale şi cunoscând că El este Domnul, s-au nevoit cu cântări sfinţite a lăuda pe cea binecuvantată şi au cântat aşa:
Bucură-te, impărăteasă, care ai purtat pe Cel ce împărăţeşte peste toate;

Bucură-te, cea ce şi tu însăţi eşti purtată de mâinile Fiului tău;

Bucură-te, sceptru împărătesc, din dreapta lui Hristos;

Bucură-te, stâlparea porumbiţei, cea din mîna lui Noe;

Bucură-te, toiagul lui Aaron, care a odrăslit neputreziciunea;

Bucură-te, crinul cel nevestejit, care a înflorit nemurirea;

Bucură-te, chivotul însufleţit de Dumnezeu, al dumnezeiescului părinte David;

Bucură-te, psaltire şi alaută preafrumoasă, ce ai ridicat mărirea profeţiei;

Bucură-te, chivot însufleţit, al sfinţeniei Domnului;

Bucură-te, viaţa care ne-ai adus pe noi întru bucurie Domnului;

Bucură-te, cortul cel umbrit de heruvimi;

Bucură-te, Sfânta Sfintelor, cea grăită de serafimi;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Condacul 6

Apostolii, purtători ai cuvântului lui Dumnezeu în lume, după ducerea Maicii Domnului la cele de sus, fiind aşezaţi la obişnuita masă comună şi luând o parte de pâine şi înălţând-o în numele Domnului, deodată au văzut de sus pe împărăteasa, Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu îngerii purtători de lumină şi auzind-o, dându-le lor pace de la Fiul ei şi Dumnezeu, au cântat: Aliluia!

Icosul 6

Strălucit-a nouă de voie Hristos, Soarele dreptăţii, din preacuratele tale coapse şi prin buna înţelepciune a predicii apostolilor lumea s-a luminat, iar pe tine, Maica Lui din neam în neam te-a preamărit. Pentru aceasta şi noi te fericim cântând ţie:

Bucură-te, pururea Fecioară, că de toate neamurile în veci eşti mărită;

Bucură-te prea bună şi prea îndurată, asupra oamenilor mare ajutătoare;

Bucură-te, că ai împlinit făgăduinţa cetei ucenicilor;

Bucură-te, că prin mijlocirea ta, dai pace lumii de la Fiul tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, privire preadorită şi dulce a sfinţilor;

Bucură-te, bucuria cea întru tot veselitoare, a preacuvioaselor maici şi a sfintelor fecioare;

Bucură-te, că treci peste corturile drepţilor din rai;

Bucură-te, că îndreptezi pe toţi spre dumnezeiască slavă cerească;

Bucură-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor celor bune;

Bucură-te, începutul mântuirii omeneşti;

Bucură-te, împărăteasa celor ce împărăţesc, după Dumnezeu pe pământ;

Bucură-te, Doamna şi Stăpana celor ce domnesc după Domnul şi Stăpânul cerului;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 7

Pe toţi, cei ce vor sa intre cu credinţă în sfânta ta biserică, Născătoare de Dumnezeu, pururea îi miluieşti, iar pe cei ce te măresc, de toate asupririle şi supărările îi izbăveşti. Pentru aceea, şi binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericeşte, învingere asupra potrivnicului îi dăruieşte şi toate cele de mântuire ne dă nouă, care ne rugăm ţie, cântând:Aliluia!

Icosul 7

Arătat-a făptura nouă, arătându-Se nouă Domnul, Făcătorul tuturor, prin tine Născătoare de Dumnezeu; iar tu, având purtare de grijă pentru noi, rudenia ta, care cu cinste serbăm Adormirea ta, primeşte să cântam ţie unele ca acestea:

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasă dintre pământeni;

Bucură-te, ceea ce eşti mai presus de cele pământeşti şi de cele cereşti;

Bucură-te, că te-ai suit mai sus de heruvimi şi de serafimi;

Bucură-te, că ai adunat prin nori ceata apostolilor la înmormântarea ta;

Bucură-te, căci cu puterea lui Dumnezeu, dovedire învederată, după înmormântarea ta,

înaintea lui Toma te-ai arătat în văzduh, când venea pe nori;

Bucură-te, că prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer;

Bucură-te, că ai dat lui Toma omoforul tău, ca o podoabă de încredinţare a mutării tale;

Bucură-te, ceea ce eşti împodobită cu frumuseţea tuturor virtuţilor;

Bucură-te, ceea ce ai primit în pântecele tău pe Fiul lui Dumnezeu spre mântuirea oamenilor;

Bucură-te, ceea ce ai înflorit ca un finic cu trupul;

Bucură-te, că te-ai înălţat ca un cedru în slava cea cerească;

Bucură-te, pomul vieţii, cel sădit în mijlocul raiului celui de sus;

Bucură-te, corabia cea înţelegătoare, ce te-ai înălţat din potopul morţii, la cele de sus;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 8

Ca pe un soare întru cele de sus, ştiindu-te pe tine, stăpână aleasă, suită de Fiul tău înauntrul frumuseţilor celor mai presus de fire şi a bunătăţilor celor nespuse din ceruri, fiind ţinută cu plăcere în mâinile Lui şi cu bucurie stând la dreapta lui cea începătoare de viaţă, pururea cântăm Lui: Aliluia!

Icosul 8

Cu totul fiind ridicată la cele cereşti, iar pe cele pământeşti nelăsându-le Maica lui Dumnezeu, de mâinile Fiului tău ai fost purtată întru cele nepătrunse, la Ierusalimul cel de sus, la cetatea cea frumoasă şi cu totul luminată ai intrat, de heruvimi şi de toate puterile cereşti fiind înconjurată şi cântându-ţi-se unele ca acestea:

Bucură-te, al cărei sfânt suflet se sălăsluieşte în Sionul cel de sus şi prealuminat;

Bucură-te, al cărui trup nestricăcios se preamăreşte, împreună cu sufletul;

Bucură-te, ceea ce ai intrat în cetatea cea împaratească a Atotţiitorului;

Bucură-te, ceea ce te-ai înălţat în raiul cel frumos, sădit sus în ceruri;

Bucură-te, ceea ce te-ai mutat în cetatea împodobită cu pietre strălucitoare;

Bucură-te, ceea ce eşti dusă în cetatea cea înconjurată de oştile cele preaînalte;

Bucură-te, că eşti luată mai presus de ceruri de Fiul tău, cu bună cuviinţă dumnezeiască;

Bucură-te, că eşti mai cinstită decât toate minţile cele nematerialnice ale îngerilor;

Bucură-te, ceea ce duci rugăciunea celor credincioşi, la Fiul tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce te rogi neîncetat pentru noi la scaunul fiului tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru mântuirea lumii;

Bucură-te, apărătoarea neamului creştinesc, dăruită de Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 9

Toată firea îngerească te înalţă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, iar neamurile omeneşti te măresc, ca pe o maică a lui Dumnezeu şi serbează preacinstită Adormirea ta, împărăteasă. Căci pământenii prin tine se împreună cu cele cereşti, iar noi într-un glas cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Cuvintele înaripate ale profeţilor, cele de Dumnezeu însuflate, acum le vedem împlinite întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Căci cu adevărat, ai născut nouă pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezând taina Cuvântului lui Dumnezeu cântăm ţie unele ca acestea:

Bucură-te, începutul cel deplin al legii şi al profeţilor;

Bucură-te, steaua lui Iacov, cea prevestită de Varlaam;

Bucură-te, patul marelui Împărat, cel vestit de Solomon;

Bucură-te, lâna cea rourată de Iisus, preaînchipuită de Ghedeon;

Bucură-te, rugul cel nears, mai înainte văzut de primitorul legii, Moise;

Bucură-te, munte sfânt, privit de bărbatul doririlor;

Bucură-te, scară cerească, văzută de Iacov;

Bucură-te, uşa pecetluită şi neumblată, mai înainte văzută de Iezechiel;

Bucură-te, soarele locuirii lui Hristos, cel mai înainte arătat psalmistului David;

Bucură-te, taina ce s-a prezis de profeţi în multe chipuri;

Bucură-te, că întru tine s-au închipuit cuvintele prezise, ale tuturor profeţiilor;

Bucură-te, că ai primit toată iconomia Celui de sus, pentru mântuirea lumii;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 10

Vrând să mântuiască lumea, Domnul tuturor, din neamul pămantenilor te-a ales pe tine Maică pentru Sine. Facându-se om pentru noi, S-a suit la cer, de unde Se pogorâse şi cu Sine te-a ridicat şi pe tine, spre a petrece în slava cea veşnică şi a Împărăţiei, împreună cu Dânsul fără de sfârşit. Pentru aceea, ca un Dumnezeu, aude de la toţi: Aliluia!

Icosul 10

Zid eşti credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Şi apărătoare tuturor celor ce aleargă, la tine, Preacurată, căci tu te-ai mutat la ceruri, ca să fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toţi care cântă ţie:

Bucură-te, cetatea marelui Împărat, aşezată deasupra munţilor cereşti;

Bucură-te, zid şi acoperământ, ce nu te ascunzi de la a noastră stăruinţă;

Bucură-te, că ajuţi pe cei credincioşi să biruiască uneltirile duşmanilor;

Bucură-te, că ai înfrânt mulţimea agarenilor;

Bucură-te, păzitoarea cea neclintită a ortodocşilor;

Bucură-te, împrăştierea ereticilor;

Bucură-te, că ne eşti pace şi bucurie;

Bucură-te, că ai călcat iadul cel atotpierzător;

Bucură-te, cununa aleasă a celor ce cu mintea întreagă luptă împotriva pornirilor trupului;

Bucură-te, preamarirea cea mult preţuită a nevoitorilor mucenici;

Bucură-te, solitoarea odihnei celei fericite a ostenitorilor cuvioşi;

Bucură-te, dătătoarea bucuriei celei veşnice a monahilor celor ce bine au vieţuit;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 11

Toată cântarea cetelor îngereşti celor insufleţite de Dumnezeu laudă Adormirea ta cea preacinstită, ceea ce eşti cu totul lăudată, stăpană împarateasă, de Dumnezeu Născătoare. Iar noi din inimă aducem ţie, care eşti maica tuturor, smerita noastră rugăciune, împreună cu oştile cereşti, cântând unuia Dumnezeu, Celui ce după vrednicie, te-a preamărit pe tine: Aliluia!

Icosul 11

Făclie primitoare de lumina cea adevarată te-ai arătat nouă celor de pe pământ. Căci tu luminezi sufletele şi le îndreptezi spre cunoştinţa de Dumnezeu, ale celor ce serbează mutarea ta cea cu totul cinstită. Pentru aceasta cântăm ţie unele ca acestea:

Bucură-te, făclia cea nestricată, a focului celui nematerialnic;

Bucură-te, aurora cea netrecătoare, a luminii celei neînserate;

Bucură-te, luna strălucitoare din Soarele dreptăţii;

Bucură-te, lumina ce luminezi şi în întuneric;

Bucură-te, făclie pusă în sfeşnicul cel preaînalt;

Bucură-te, izvorul vieţii, cel răsărit din mormânt la lumină;

Bucură-te, maica luminii, care călăuzeşti sufletele celor evlavioşi;

Bucură-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mângâi sufletele celor întristaţi;

Bucură-te ceea ce dăruieşti sfârşit bun celor ce nădăjduiesc spre tine;

Bucură-te, ceea ce la judecata Fiului tău găteşti credincioşilor tăi moştenirea celor din dreapta Lui;

Bucură-te, preafericită, că prin tine vom fi şi noi fericiţi, avându-te pe tine ajutătoare şi sprijinitoare în rugăciuni;

Bucură-te, preabinecuvantată din neam în neam, că Domnul este cu tine, şi prin tine cu noi;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 12

Văzând mulţimile îngereşti harul măririi, în slăvitul Tron ceresc, dăruit Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu şederea de-a dreapta Fiului ei şi Dumnezeu, i s-au închinat ei Scaunele şi Puterile, au înconjurat-o începătoriile şi căpeteniile, i s-au plecat înfricoşaţi heruvimii, serafimii şi domniile, împreună cu arhanghelii şi îngerii, care smeriţi, o preamăreau cântând: Aliluia!

Icosul 12

Cântând întru tot cinstita ta Adormire, lăudăm toţii înălţarea ta la ceruri, împărăteasă, Maică a lui Dumnezeu. Iar tu, sfinţeşte, măreşte şi miluieşte pe toţi cei ce cu dragoste te laudă aşa:

Bucură-te, ceea ce ai curăţit pământul, cu paşii preacuratelor tale picioare;

Bucură-te, ceea ce ai sfinţit văzduhul cu suirea ta la cer;

Bucură-te, ceea ce te-ai suit la înălţimea cerească;

Bucură-te ceea ce priveşti toată frumuseţea cea negraită;

Bucură-te, ca şezi întru slava Fiului tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, că te bucuri în veci cu Fiul tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, frumuseţea din dreapta Domnului, care înfrumuseţezi pe toţi cei ce în ceruri te fericesc pe tine;

Bucură-te, bucuria tuturor pamântenilor care nădăjduiesc spre tine;

Bucură-te, ceea ce eşti îmbrăcată în soare, care străluceşti cu harul şi cu mărirea toată lumea;

Bucură-te, ceea ce te-ai făgăduit a păzi şi a mântui pe toţi care te cheamă din toată inima;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai cinstită şi de Dumnezeu Născătoare numită;

Bucură-te, care de la răsărit şi până la apus, eşti preamărită de toţi credincioşii ortodocşi;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 13 (se zice de trei ori)

O Maică prealaudată a Împăratului cerului şi a pământului, a lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care vieţuieşte şi după moarte, primeşte de la noi, la cinstita Adormirea ta, această rugăciune de acum şi în viaţa aceasta şi, la vremea morţii noastre, scapă-ne de toată nenorocirea şi chinul; şi Împărăţiei celei cereşti ne învredniceşte, împarateasă, pe noi cei care cântăm lui Dumnezeu : Aliluia!

Apoi care se zice

Icosul 1

Îngerul întâi stătător, din cer a fost trimis, să spună Născătoarei de Dumnezeu, mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vesteasca venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind înaintea ei stând, a zis aşa:

Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, împărăteasa cerului şi a pământului;

Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;
Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;

Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;

Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;

Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;

Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor;

Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;

Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor inţelepţite de Dumnezeu, către Împăraţia cea de sus;

Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Impărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta Adormire, aducem ţie Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întamplările aducătoare de moarte ne pazeşte pe noi, ca să-ţi cântam ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

 

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Preasfantă stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândavirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută că neputincioşi sântem. Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi şi ne izbăveşte de ele. Că preabinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor. Amin

Read More